close
Cenaclul I.L. CaragialePromovate

Resemnarea se servește la altă masă

Unele chestii mi se termină deodată. Chestii gen răbdarea, înțelegerea, bunăvoința, toleranța, “înțelepciunea”.

Se termină brusc, ca o cutie de cola verde în care credeam că mai am cel puțin jumătate.
Și când vreau să beau, realizez de când o ridic de pe masă că e cam ușoară și totuși, cu gestul reflex al obișnuitei, o duc la gură și-mi dau capul pe spate, să prind ultimele picături dulci si deja fără acid.

Dar e goală. În primul moment mă enervez și mi vine să strâng cutia aia în mână, s-o fac praf.
Pe urmă nervii lasă loc dezamăgirii.

Eram atentă la altceva și habar n-am când s-a terminat, nu știu când am luat ultima gură, nici nu-mi mai amintesc. Pe urmă doar am crezut ca e.
Devin analitică.
A fost.

După o vreme nu-mi mai pasă.
E doar o cutie goală pe masă si o să o arunc.
Și o să beau apă. Cică e mai sănătos.

 

(Aiurea, o să-mi iau altă cola verde. Paharul ăla cu resemnare se servește la altă masă.)

Oana Costea

Leave a Response

Politică comentarii: Site-ul acesta a fost creat pentru a susține și a încuraja dezbaterea și schimbul de opinii și argumente. Încurajăm și apreciem opinii contrare celor exprimate în articolele publicate pe acest site, însă atâta timp cât afirmațiile se fac pe un ton respectuos, mai ales când sunt adresate autorului sau unui alt comentator.