Rețete cu povești
(începând de joi, 1 iunie 2023)
Lumea modernă alătură beteșugurilor morale dintotdeauna și celor incluse de rapiditatea și incertitudinea zilelor de astăzi și o dezamăgitoare conduită față de gastronomie. Mai toți cunosc ce înseamnă acest cuvânt, dar puțini știu că este o vocabulă compusă, care s-ar tălmăci prin ”știință sau lege a stomacului”.
”Câine fierbinte”
Mâncăm pe fugă, sărim mesele, înghițim cu accelerație sporită, nu mai știm să ”legumim” felurile, să zăbovim cu voluptăți ale palatului bucal asupra unei meșteșugiri sau iscusenii culinare. Ne-am mcdonaldizat într-atât, încât am fi în stare, și miliardari fiind, să luăm din colțul străzii câte un ”câine fierbinte” ori să întocmim o masă festivă la o leșinătură de bere și la o ”chiflea” insipidă într-un restaurant aseptic, numai alămuri și sticlă, spitalicesc și fad.
Începând de astăzi, inaugurăm ”Rețeta de joi”. De ce ”cu povești”? Pentru că sunt rețete… povestite. Toți cei care ne-au ademenit cu preferințele lor culinare s-au referit la împrejurări în care au descoperit respectiva rețetă, când au consumat-o prima dată sau cu cine, eventual, ce virtuți curative au, ce stări, sentimente au încercat după ce au consumat preparatele recomandate, ce amintiri de neșters le-au stârnit (să ne amintim de madlena lui Proust – trezitoare de amintiri și de remedii) etc, etc.
Furnizorii vor fi actuale sau foste personalități ploieștene și din împrejurimi, salariați de la diverse instituții (administrative, sportive, culturale etc). De la lume adunate.
”Nu există iubire mai sinceră decât iubirea pentru mâncare”, ne lămurește George Bernard Shaw. Și să nu uităm nicio clipă că „Omul este ceea ce mănâncă” (Ludwig Feuerbach)
Așadar:
Poftă bună!
Bon appétit!
Good appetite!
Guten Appetit!
Buon appetito!
Buen apetito!
Primul bucătar: Corneliu Irimia, fost – vreme de aproape două decenii – directorul Filarmonicii ”Paul Constantinescu” Ploiești
”Singurătatea te face bucătar”
”Plăcintă” cu ouă și suflet á la Irimia
Corneliu Irimia, ex-directorul Filarmonicii ploieștene, ne-a dat o rețetă pentru dvs. Pe ea! ”Am fost – ne-a spus – singurul copil la părinți, fată în casă și băiat în curte. La toate evenimentele aniversare și petrecerile care aveau loc în casa noastră, aranjatul mesei îmi revenea întotdeauna, întrucât mama o pregătea. Din câte știu eu, o mâncare extraordinară este cea în care pui un <<gram>>, un <<perdaf>> de suflet. Puțini cunosc rețeta aceasta. Culmea, acest suflet este perceput de consumatorul mâncării, chiar dacă lipsește un ingredient. Singurătatea te face bucătar”.
Singur acasă
”Eu eram copil și rămăsesem singur acasă când am făcut prima omletă. Nu pot să afirm că sunt un specialist în feluri de mâncare sofisticate, cu toate că pregătesc supe, ciorbe, mâncăruri cu sos, diferite combinații de alimente care deschid apetitul, salate de tot felul, dar îmi place să cred că sunt specialist în omletă. Așa susțin și copiii mei și chiar nepotul Drăgoșel. Omleta este, poate, cel mai la îndemână fel de mâncare și, cum timpul meu liber (ca, de altfel și al soției mele) este limitat, gătesc omlete cu brânză, cașcaval, șuncă, salam, ceapă”.
Hrană pentru doi, după ochi
”O să vă prezint o rețetă care să asigure <<hrană pentru doi>>: omletă pentru două persoane”.
Se sparg, așadar, patru ouă. Se bat bine până când fac o spumă. Apoi, se adaugă două lingurițe de mălai și patru de apă, după care ouăle se bat iarăși, foarte, foarte bine. Până să terminați cu bătutul, turnați foarte puțin ulei foarte bine încins în conținutul din vas. Se pune salamul un pic la rumenit, dar nu cumva să se ardă sau să se usuce (la fel se procedează cu șunca tăiată în felii mici). Imediat, se toarnă ouăle (care pot fi la fel de bine cu ceapă, șuncă sau cașcaval, în diferite combinații) la prăjit. Să nu se uite un ”praf” de sare. ”Dacă șunca este rămasă de la Crăciun și afumată, nu se mai adaugă sare. Dacă, în acest caz, vi se pare un pic cam <<grea>>, omleta se poate servi cu o salată de gogoșari sau castraveciori în oțet. La un moment dat, se ia omleta de pe foc. Grație grosimii și gustului, poți să-i spui plăcintă cu ouă și cașcaval, salam etc, atât de pufoasă, tentantă, provocatoare și apetisantă este”, ne asigură directorul.
În caz că faceți omletă cu cașcaval, acesta se dă prin răzătoare, apoi se presară, se amestecă cu oul și se bate la rându-i. Cantitatea de cașcaval sau de salam și-o reglează fiecare, în funcție de gusturi. Frunzele de ceapă verde se taie ca la ciorbă, sub formă de solzișori și se pun peste oul bătut, ca să dea culoare și gust, după care ouăle vor fi bătute iarăși. Puteți utiliza, la aceeași omletă, atât frunze cât și căpățâna cepei. Aceasta se pune la prăjit ușor, să se rumenească. ”Prăjitura” se mai poate servi cu salată de roșii, dar tăiate rotund, dinspre vârf spre bază, cu puțin ulei și praf de piper deasupra.
A consemnat și consumat hrană pentru doi,
Leonida Corneliu CHIFU
