Să dezosez pulpa de curcan, zic
ce mare șmecherie?
Este, frate. Aia e ditamai, alunecă, încerc să o fixez cu o mână, cu cealalta apuc hotărâtă cuțitul,
hai
du-te de-aici, Raluca,
de unde încep?
să dau pielea la o parte, no, nu e bun cuțitul ăsta, altu’,
ăsta mai mare și mai ascuțit, „good knife,
good girl”, trebuie altfel, că de jos in sus nu merge
înfig cuțitu’ și încerc să tai
ooo, iată ca am tăiat, dar
cuțitul se blochează în ceva și
pulpa aia e cilindrica, băi, nene, nu stă dracului într-un loc, vrea să se răsucească,
pleacă, Ralucaaaaa,
încerc o șmecherie, înfig cuțitul și împing, nț,
poate invers?
îl strecor pe sub piele, cu lama spre mine, trag, îmi scapă pulpa, îmi scapă efectiv printre mâini, face un salt, cade pe jos, Raluca se repede, eu mă reped, eu ajung prima, înșfac pulpa, spăl pulpa, trântesc pulpa pe fundul de lemn, Raluca se uită urât
și mi-e foame, foarte foame,
acum o atac direct,
nu e bine. Să tai totuși pielea.
Nu pot să tai pielea, zici că e șorici și mai și alunecă,
devin creativă, strecor cuțitul pe lângă os, intră până pe la jumate, apoi nu mai intră, na, ce dracu fac?
Ieși, Raluca, de sub mine, că trebuie să fiu atentă să nu te calc și nu pot să mă concentrez,
e o pulpa de curcan pe care trebuie s-o dezosez, ce mama dracului, am făcut chestii mai complicate in viața asta,
deci
ridic pielea aia ca pe o fustă și o ciopârțesc cumva, în sensul că extrag bucăți din pulpă, pe care le arunc pe rând pe grătar,
pare în regulă o vreme, miroase bine,
am reușit să scot 80 la sută din carnea de pe os, restul e misiune imposibilă, insist, bang, îmi zboară osul undeva, nu pot să-l mai găsesc,
caut eu, caută Raluca,
pe urmă din grătar începe să iasă fum,
valuri de fum și carnea aia nu e gata,
între timp sunt eficientă, mă apuc să toc niște varză
(cum dracu reușesc oamenii s-o taie subțirica, elegantă, fidea? E o artă, jur, mie-mi ies bucati maaari și tari)
ma înec de la fum, Raluca se îneacă si ea, tușește, dar dă fericita din coadă, gen bravo, mama, ai reușit,
în bucătărie e ceață, în toată casa e ceață,
deschid toate geamurile,
În fine, mănânc în frig niște bucăți de curcan cam crude cu niște cotoare de varză cu sare și lămâie
Am înghețat, dar măcar nu-mi mai e foame.
Încă e fum și Raluca a găsit osul, futui.
(Oana Costea)
