SCULPTURA îmi pare sora vitregă a artelor. Muzicianul își ia partitura sub braț și o plimbă prin saloane, prin concerte, cel ce scrie la fel, își ia cartea sub braț prin lansări, prin cenacluri. Pictorul își expune tablourile pe diverse simeze, nu sunt agabaritice, sunt transportabile. Sculptorul își plantează, își fixează opera de artă pe un soclu și acolo râmâne… uitată. Avea dreptate Nichita Stănescu când scria: „Să nu mă uitați în statui…” Să nu uităm nici sculptorii, zic.
Dan Drăguș
