Dragii mei,
In poza este afisata trapeza manastirii Sf.Pantelimon. Se vede ca este URIASA. In acelasi timp se poate vedea cat de fromoasa si mai ales cat curata este. Va asigur ca nu se simtea nici un miros in ea si nici nu te lipeai de scaune sau mese. Curatenia si ordinea erau la ele acasa. De ce postez asta?
Imaginati-va ca sala este plina de calugari si pelerini! Toti asezati la mese in asteptarea staretului care nu venea odata cu toata lumea. S-a intamplat sa asteptam cca 5 minute. Ce credetii ca se intampla intre timp?
NIMIC ! Toti (95% rusi) erau stana de piatra! Era o liniste INCREDIBILA. Nimeni nu misca si nimeni nici macar nu soptea dupa ce se asezau la mese.
M-am gandit CAT RESPECT PENTRU PAINEA NOASTRA CEA DE TOATE ZILELE ! N-am mai avut o asemenea traire la masa NICAIERI. Am inteles in aceasta trapeza ca si mancarea trebuie primita macar cu evlavie daca nu cu sfintenie. Am realizat cu toata fiinta mea cuvintele Mantuitorului
25. De aceea zic vouă: Nu vă îngrijiţi pentru sufletul vostru ce veţi mânca, nici pentru trupul vostru cu ce vă veţi îmbrăca; au nu este sufletul mai mult decât hrana şi trupul decât îmbrăcămintea?
26. Priviţi la păsările cerului, că nu seamănă, nici nu seceră, nici nu adună în jitniţe, şi Tatăl vostru Cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai presus decât ele? Matei 6: 25,26
M-am rusinat din tot sufletul meu cand m-am gandit la ce am vazut la trapezele din manastirile noastre. Pana la inceperea rugaciunii majoritatea se manifestau ca la restaurant. Nici chiar dupa rugaciune tot nu taceau. Mai aveau cate unii ceva (cred foarte interesant in mintea lor) de vorbit.
Apoi a venit staretul manastirii cu un alai care canta extraordinar cantarea „Cristos a inviat”. In felul acesta masa era privita ca o sarbatoare a comuniunii. S-a rostit rugaciune si s-a mancat in liniste si contemplatie. Toti erau deosebit de atenti la ce se citea in timpul mesei. Nu mi se parea. Ma uitam la reactiile pe care le aveau. N-am mai vazut atata seriozitate si deci traire nicaieri.
Sa ne ajute Domnul sa intelegem ca toata viata noastra, chiar si cele mai „banale” lucruri, sunt un dar al milei Sale! Am putea sa murim in orice clipa si sa nu traim acele lucruri „banale”.
(Cătălin Rusu)
