Valentin Irimia,
Tare drag mi-ar fi să vă ascult cântând la chitară, chiar mă gândeam că în curtea Castelului Iulia Hașdeu ar merge organizate mici spectacole de acest gen. Dar să fie mai răcoare față de cum a fost pe 2 iulie, când ne-am întâlnit. Și mi-a părut rău nu a fost timp să discutam mai mult. Dar oricum m-am bucurat că v-am văzut!
Frumos ar fi fost dacă în planul de reabilitare al Castelului Iulia Hașdeu prin bani de împrumut, ori cum se spune despre fondurile europene, să fi fost cuprins și un Centru Cultural, construit după toate regulile timpului pe care îl trăim în prezent. Spațiu ar fi fost, spre Școala de Agenți de Poliție și nu ar fi afectat minunata grădină. Din contră i-ar fi dat o altă valoare.
Dar asta ar fi altă poveste, un vis al doamnei Tabacu poate, care din păcate niciodată nu se va izbândi și nici al celor care au rămas să ducă mai departe tradiția locului. Da eu iubesc acest spațiu pentru că de vre-o zece ani îl tot studiez, frecventez, destul de des, adică nu mi-a scăpat aproape nici un eveniment . Si trebuie să spun că am descoperit o energie aparte aici, deci nu există nici un fel de negativism cum unele surse tot pomenesc, cu gândul că vor fi mai interesante și mai urmărite.
CASTELUL este un templu al cunoașterii timpului ce s-a scurs și se scurge. În plus aici am cunoscut persoane „destupate la minte și gândire” Cu deschidere spre Cultură, muzică și mister. Am cunoscut aici valori deosebite, de la copii ce cântă la pian cu o dezinvoltură ieșită din comun, reușind să seducă iubitori genului, până la artiști ce țin publicul cu „gura căscată”, la spectacolele grandioase ce au fost și or să mai fie. Chiar dacă tot în corturi închiriate, de la firme de profil. Ce dă o atmosferă de nuntă la Castel, fără mireasă și ginerică .
Sunt câteva gânduri cel macină de mult pe Fănică, căutătorul de povești al binecuvântatului târgușor. Să auzim numai de bine de la Câmpina. Și până ne vom întâlni într-un Centru Cultural cu sonorizare modernă, care să pună în valoare chitara aparent rece și vocea caldă a prietenilor mei, mai visăm, poate dă cineva de SUS un ordin, să se miște lucrurile și în acest sens.
Muzica, arta și cultura sunt lucruri care nici odată nu vor fi vândute la orice tarabă la colț de stradă , dar nici nu vor fi abandonate. Încă mai sunt OAMENI, care visează la o lume mai bună și mai aplecată spre cerințele sufletului.
De la Câmpina cu mult drag.
Ștefan MUȘOIU.
De fel de la Rotarea, un sat uitat de timp!
–-
Video
Publicată de Musoiu Stefan pe Luni, 4 iulie 2016
(Mușoiu Ștefan)
