Un bunic catre nepotul lui, ginduri cutremuratoare cu putin timp inainte sa moara. Aceasta scrisoare a fost scrisa de catre un pensionar din Vrancea catre nepotul sau, cu putine saptamini inainte sa moara.
Inainte sa expun aceasta scrisoare, vreau sa multumesc Domnului Sorin si Domnului Balate pentru tot.
Draga Mihai,
I-am spus domnului avocat Codarcea sa tina la el aceeasta scrisoare pina cind bunul Dumnezeu s-o gindi sa ma ia la Dinsu. Daca a deschis-o inseamna ca s-a intimplat, iar eu nu mai sint printre voi ci undeva departe, intr-un loc din care nu va mai pot decit privi, iar voi nu puteti face mai mult decit sa va amintiti de mine. Dar sa nu va para rau. Ca orice boala si viata isi are leacul ei. Am trait o viata bogata, fara remuscari si regrete. Mi-am imormintat parintii, iar in urma cu un an mi-am ingropat sotia, pe buna ta Florica, iar acum, dupa cum mi-a fost tirgul cu Cel de sus a fost rindul meu sa ma asez sub piatra vesnica.
Imi tremura mina de la un timp si de aceea m-am gindit sa-ti scriu acum, cit mai pot. Mi-am adus masa aia veche din antreu si aici, sub nucul meu batrin, mai batrin ca mine, iti iscalesc citeva vorbe sa le citesti cind le-a veni vremea.
De invatat, draga Mihai nu am ce sa te mai invat. Tot ce-am stiu ti-am spus lui tata tau iar el ti-a spus tie. Bune sau rele, nu stiu. Cit ai acum? Ai 14 ani si cred ca esti inca la scoala. Poate ar fi trebuit sa treci mai des pe aici pe la casa asta atit de goala in care eu si bunica-ta, Doamne iart-o l-am crescut pe tatatu, pe unchiul tau si pe tusata.
Dar nu ma supar, nepoate. Tinerii la oras , iar noi batrinii la sat, unde ne-am nascut si unde ne sint ingropati toti cei dragi si toate amintirile, frumoase o ba. Mai sunt eu si batrina mea vacuta, pe care o fugaresc seara prin santuri pe la
oameni, doar doar oi mai ave si eu cu cine povesti o poveste. E batrina si ea. Ca mine si ca nucul. Dar alta-i treaba Mihai. Altceva voiam eu sa iti scriu, ceva ce tata tau si mamata nu ti-au spus pentru ca nu-i de treaba lor sa-ti spuna.
Eu sint acela care ar fi trebuit sa-ti lase o tara, nepoate. Nu ei. Dar iata-ma, uscat dupa o viata de munca, jumatate
in mina-jumatate pe cimp, cum nu pot sa iti las decit niste pamint si niste oameni.
Dar o tara …..nu. S-a dus toata, dragule. Vei termina scoala si la cum te cunosc eu de istet, vei face si vreo mare
facultate. Iar cind te vei trezi cu diploma in mina, ai sa vezi si tu ca Rominia, asa cum o credeai, nu exista. Tinerii nostri, de la tine din oras, de la mine din sat si-au vindut minte si istetimea altora care stiu sa ii plateasca, ia noua nu ne-au ramas decit vagabonzii si nemernicii.
Aici in Valenii de Munte, doctorul are deja 67 de ani dar nu-i gasesc inlocuitor. S-au dus toti, asfel ca atunci cind vei fi si tu batrin, o sa invati sa te operezi singur. Inginerii nostri care in urma cu 50 de ani construiau poduri, peste toate riurile tarii si care sapau tuneluri prin cei mai indaratnici munti, azi repara trenuri si sosele pentru francezi si germani.
Paminturile noastre, padurile noastre, muntii nostri, sint toate risipite. Ce nu au luat strainii, am distrus noi. Din falnicii nostri stejari, tot europeanul si-a facut mobila cu care se faleste pe la vecini. Din stincile noastre au luat fiecare aur, argint si altele, iar noi rominii am ramas cu pietrele si ranile pe care si azi, strabatind la pas Carpatii le mai vezi, adinc sapate in chipurile muntilor. Ursii nostri care erau cindva cei mai viteji aparatori ai codrului rominesc, au cazut rapusi de gloantele englezilor si noi ar fi trebuit sa ne punem savila in fata acelor gloante.
Cimpiile noastre nesfirsite, care cindva straluceau de atita bogatie, de atita griu si orz, sunt toate semanate cu nume strain, iar cartofii aurii sunt urcati in tiruri si olandezii sau belgieni si altii, maninca ceea ce era drept al tau si al fratilor tai. Griul, vagoanele care se strimbau sub atita greutate: vagoane cu griu iau calea strainatatii pe bani de nimic, in timp ce in Transilvania, ungurul vinde faina pe care o face din acel griu. Nici macar mamaliga pe care o mincam eu si buna ta cind eram mici, nici macar mamaliga aia nu ti-am lasat-o.
Era tara ta nepoate, dar eu si parintii mei am dat-o, bucata cu bucata, brad cu brad, pisc cu pisc. Conducatori de tara, conducatori de obste, au venit an dupa an cu aceleasi minciuni, cu aceleasi promisiuni si ne-au furat putin cite putin si putin cite putin, au dat Rominia altora. Azi au semnat pentru pamint, miine pentru o mina, poimiine pentru un codru si asa nepoate, azi ne-au ramas niste linii pe harta si trei culori care cindva se ridicau deasupra unei tari bogate si UNITE.
Azi se ridica doar ca le bate vintul, iar sub ele se vad saraci, mizerabili, tradatori, mincinosi si tilhari care si-ar da in cap pentru un metru de pamint.
Si cind n-a mai fost nimic in tara de vindut, am inceput sa ne vindem pe noi strainilor. Muncitorii nostri, ideile noastre, tineretea noastra, toate s-au dus, iar cind n-a mai ramas din noi nimic de vindut, ne-am vindut unii pe altii. Am tacut la vremea noastra. Am tacut. Si eu si tatal meu si tatal tau, iar in timp ce taceam, altii ne vindeau pina si vorbele pentru binele lor. De asta imi pare rau Mihai draga, ca nu pot sa iti las mai mult. S-au dus toate. Casa mea, nucul meu si aceasta vacuta care, poate, va muri inaintea mea.
Cam astai tot; Aurul, bogatiile pamintului si chiar pamintul sint ale strainilor si ei sint cei care comanda peste romini azi. N-ai ce le face nepoate, ca au contractele semnate si legi care ii apara. De ei trebuie sa te milogesti ca sa ai voie sa-ti lucrezi pamintul pentru care au murit ai nostri atitia ani la rind. Si de ei trebuie sa te rogi sa te lase sa-ti tai un colt de padure sa te incalzesti cind va veni iarna. La ei trebuie sa plingi ca sa te lase sa mai fi romin.
Asta-i tot ce voiam sa-ti scriu. Macar acum mort, sa am si eu dreptul sa zic. Iarta-ma nepoate. Ai grija de tine Mihai. Ai grija de tine, de casuta mea si de nucul acesta din care bunica ta, Doamne iart-o iti facea cozonac cind erai copil. Astea-s singurele averi care i-au mai ramas tarii tale. Niste amintiri si niste nuci.
CITITI SI DATI-L MAI DEPARTE.
Pentru cei din diaspora din afara si celor din tara care defapt sint aceasi diaspora. Ma adresez rominilor adevarati: Acela care foloseste o masina face toate traburile ca o masina; acela care face toate treburile ca o masina capata o inima de masina; acela care are o inima de masina in pieptul lui isi pierde nevinovatia lui curata; iar omul care si-a pierdut nevinovatia lui curata nu mai este sigur de impulsurile spiritului sau; nesiguranta spiritului nu se poate impaca cu judecata adevarata. Rominul adevarat nu se serveste de ele.
(SAVU TONI ADRIAN)