Dragii mei,
Sf Alexandru a fost un mare ascet si ctitor.
MOASTELE SALE SUNT INTACTE DUPA 500 ANI. DATI CLIC PE LINKUL DE MAI JOS
Noaptea mergea în pădure unde se dezgolea până la brâu, lăsându-se pradă ţânţarilor, şi se ruga până dimineaţa, când se ducea la biserică înaintea tuturor şi rămânea până la sfârşitul slujbei, luând seama cu dinadinsul la sfintele slujbe dumnezeieşti. Aşa a ajuns să fie cinstit de toţi călugării, ceea ce îl tulbura şi îl făcea să se gândească să fugă în pustie, pentru a scăpa de lauda oamenilor, care îi primejduia mântuirea.
Într-o zi, pe când mergea după apă, o voce de sus i-a spus: „Alexandre, pentru că din tinereţe ai mers pe calea cea strâmtă şi cu necazuri, îţi voi încredinţa spre călăuzire o mulţime de suflete. Să nu-ţi întorci faţa ta de la ele, ci povăţuieşte-le pe calea mântuirii”.
În al 23-lea an al petrecerii sale în pustie, în 1508, o mare lumină i s-a arătat în vremea rugăciunii sale de noapte şi a văzut trei bărbaţi străluciţi, care luminau cu o slavă negrăită şi ţineau fiecare în mână câte un toiag. Spăimântându-se, sfântul căzu cu faţa la pământ, dar ei l-au ridicat şi i-au spus: „Nu te teme, căci Sfântul Duh s-a sălăşluit întru tine, pentru curăţia inimii tale”. Apoi l-au încredinţat iarăşi că va zidi în acel loc o biserică de piatră şi va ridica o mare mănăstire. Iar sfântul a răspuns că este păcătos şi nevrednic de aceasta, căci el a venit acolo doar pentru a-şi plânge păcatele. Dar bărbaţii l-au întărit, sfătuindu-l să închine biserica Sfintei Treimi care i S-a arătat. După aceasta au dispărut, zicându-i: „Pacea Mea o las ţie”. Şi fiind sfântul nedumerit în ce loc să zidească biserica, un înger i s-a arătat deodată, cu aripile deschise, şi i-a arătat chiar locul unde i se arătase Sfânta Treime.
Astfel, cu ajutorul ţarului Vasile Ivanovici, Sfântul Alexandru a ridicat o biserică de piatră, sfinţită de arhiepiscopul Macarie de Novgorod. Apoi, cu câţiva ani înainte de fericita sa pristăvire, cuviosul a mai zidit o biserică, tot cu ajutorul ţarului, închinată Acoperământului Maicii Domnului, pe care Preacurata a binecuvântat-o arătându-se aşezată ca şi pe un tron deasupra altarului şi făgăduind că va răsplăti fiecăruia care va aduce oricât de mic ajutor la ridicarea bisericii. Această vedenie a văzut-o cuviosul împreună cu ucenicul său de chilie, Atanasie.
Ajungând la adânci bătrâneţi, Sfântul Alexandru i-a adunat pe fraţi cu un an înainte de plecarea sa la Domnul şi făgăduind că va rămâne în mijlocul lor, i-a rugat să-i arunce trupul său într-o mlaştină, dar numai după ce vor călca toţi peste el. Însă la stăruinţa ucenicilor săi, a primit să fie îngropat aproape de biserica Schimbării la Faţă, pe care o construise. Deci venind ziua care o spusese mai înainte, la 30 august 1533, având 85 ani, Sfântul Alexandru s-a mutat la Domnul. Mormântul lui însă a început să reverse tămăduiri asupra celor care veneau la el cu credinţă.
Sursa: https://doxologia.ro/ceaslov/acatiste/acatistul-sfantului-alexandru-din-svir
(Cătălin Rusu)
