La sfârșitul secolului al XIX-lea, Bârladul avea o comunitate evreiască numeroasă (numărând aproape 5.900 de membri la recensământul din 1899) și foarte activă în mișcarea sionistă, inclusiv prin secțiunea locală „Idealul”. Reprezentanți ai organizațiilor din Bârlad au participat atât la Congresul fondator al Uniunilor Sioniste de la Focșani, din 30–31 decembrie 1881 — primul congres sionist din lume, care a pus bazele colonizării agricole în Țara Israelului —, cât și la congresele și conferințele ulterioare ale mișcării.
Prezența numeroasă a evreilor în Bârlad era dovedită de numărul mare de lăcașuri de cult, grupate în așa-numita „Stradă a Templelor” (zona actualei străzi Sf. Ilie / Paloda):
- Templul cel Mare (fondat în 1787, reconstruit în 1834);
- Templul „Poalei Țedek” – al Croitorilor (1844), al cărui epitrop a fost Lazăr Mendelovici; între 1920 și 1922 a fost refăcut cu modificări și îmbunătățiri;
- Templul Pescarilor;
- Sinagoga Stolerilor (Tâmplarilor);
- Sinagoga Cizmarilor;
- Sinagoga Tălpuitorilor (Tălpălarilor);
- Sinagoga Rabin Liberman (datând din 1860, ulterior demolată);
- Sinagoga Beit-Hamidraș;
- Sinagoga „Alesker-Ruf”;
- Sinagoga Ceaușilor;
- Sinagoga din Spitalul Evreiesc;
- Sinagoga Moara Zeilic-Șaraga.
Arhitectura și specificul lăcașurilor de cult
Potrivit tradiției, numele sinagogilor era dat în funcție de breslele de meșteșugari care le edificau și le foloseau.
Sinagoga Croitorilor, înființată în anul 1844 și refăcută în 1922, se afla în apropierea sinagogii de pe strada Sf. Ilie, în spatele bisericii cu același nume (ridicată în anul 1887). De altfel, Templul Mare de pe strada Sf. Ilie este singurul monument de cult mozaic care a supraviețuit în Bârladul contemporan, în ciuda stării avansate de degradare.
Sinagoga Rabin Liberman, care data din 1860, funcționa într-o clădire reamenajată, însă cu spațiu insuficient. Din acest motiv, cu prilejul marilor sărbători, era împrumutată o cameră de la vecini, care devenea loc de rugăciune pentru femei.
Sinagoga Stolerilor era una dintre cele mai mari și mai frumoase din oraș. Clădirea avea două niveluri, împărțite, potrivit tradiției iudaice, în spații de rugăciune separate pentru bărbați și femei. La parter se afla sala mare, cu scaune și pupitre pentru bărbați, iar la etaj era amenajată o galerie asemănătoare unei loje de teatru, destinată femeilor. Pereții erau decorați cu picturi ce reprezentau scene biblice, iar candelabrele din sticlă de Murano asigurau iluminarea edificiului. Pentru păstrarea sulurilor Torei existau numeroase obiecte de cult („odăjdii”) din argint, executate cu măiestrie, iar altarul (Aron HaKodeș) era acoperit cu perdele (parohet) brodate cu fir de aur, donate de-a lungul timpului de enoriași.
Sinagoga Cizmarilor (sau a Tălpălarilor) avea dimensiuni reduse, însă acest fapt nu îi răpea din frumusețe. Deși nu avea etaj, interiorul era elegant, sala principală fiind despărțită printr-un zid ridicat doar pe jumătate, care dădea impresia unei loje; din acest spațiu, femeile puteau urmări slujba în condiții foarte bune.
La o mică distanță de acestea se afla Sinagoga „Beit-Hamidraș” (Casa Învățăturii), care funcționa și ca școală, unde se organizau cursuri de studiere a Torei.
Cea mai veche dintre ele era Sinagoga „Alesker-Ruf”, alături de care se găsea Sinagoga Ceaușilor, unde veneau la rugăciune, cu precădere, enoriașii vârstnici și mai habotnici. Ultima din acest perimetru era Sinagoga Pescarilor, folosită în special iarna, fiind mai ușor de încălzit, sau cu prilejul marilor sărbători, când celelalte lăcașuri erau ocupate până la ultimul loc.
Conducerea spirituală și administrativă
Viața religioasă a obștii a fost slujită de-a lungul timpului de cel puțin 15 rabini, numeroși efori (administratori) și hahami (măcelari rituali, al căror rol era de a pregăti carnea kușer / cașer). Dintre liderii spirituali și laici ai evreilor bârlădeni îi amintim pe rabinul Aizic Taubes (1834–1920), alături de care s-au remarcat Moise Rabinovici, Herman Brener, Iancu Rocach, precum și Isac M. Eigeles (președintele comitetului Templului Gaster) sau Lazăr Mendelovici (epitrop al Sinagogii Croitorilor).
Surse și credite:
- Mirela Proca, Marcel Roman Proca, „Viața cotidiană în Bârladul secolului al XIX-lea și prima jumătate a secolului al XX-lea”, Bârlad, Editura Sfera, 2011.
- Interpretare și colorizare AI a imaginii: Iulius Botez.
