close
InterviuPersonalitățiPromovate

”Sper să-mi realizez visul la Beijing”

 

Ioana Aluaș – 45

Interviu cu Ioana Aluaș, campioană europeană la judo

       Astăzi, campioana europeană a categoriei ”52 kg” (București 2004), medaliată cu argint la alte trei ediții ale ”europenelor” (Aalst 2000, Rotterdam 2005 și Tampere 2006) și de tot atâtea ori cu bronz la campionatele continentale de la Wroclaw (2000) Paris (2001) și Lisabona (2008), judoka Ioana Maria Aluaș împlinește 45 de ani (n. 18 iunie 1975). Însă, pe când se mai afla în activitate, campioana avea o nemulțumire: îi lipsea din palmares o medalie olimpică. Ratase atât la Jocurile Olimpice de la Sidney (2000), cît și la Atena (2004), unde a avut comportări meritorii (locul V, respectiv VII). Speranțele ei se numeau „Beijing 2008”, unde spera să-și împlinească visul.
       Interviul acesta a fost luat pe terenul propriu al campioanei, la Cluj, cu prilejul unei ediții a campionatelor naționale, în an preolimpic. Să vedem cam ce gânduri și speranțe avea Ioana atunci. 

”Mi-aș fi dorit o medalie olimpică” 

Reporter: Ați participat, cu succes, la două ediții ale Jocurilor Olimpice. În 2006, v-ați situat iarăși între primele trei judoka din țară. Mulțumită de prestațiile din ultima vreme?
Ioana Aluaș: Am o colegă de trei ori campioană europeană, Alina Dumitru se numește, care este legitimată la CS Petrom Ploiești–Steaua București. Ea este numărul 1 în judoul românesc. Cred că ar fi mai indicat să-i luați ei un interviu, pentru că este cea mai bună. O admir și o prețuiesc din tot sufletul. Din câte știu, se situează, de câțiva ani, pe primul loc în topul sportivilor din Prahova.
R.: N-a ”scăpat”, nicio grijă! Cu Alina ne întâlnim mult mai des. Toate publicațiile din Prahova scriu despre ea. Dar, în acest moment, suntem interesați de Ioana Aluaș.
I.A.: Da, m-am situat pe locul V la Sidney și pe locul VII la Atena. Dar mi-aș fi dorit o medalie olimpică.

Viața la bărbat sau mentorul campioanei

R.: O veți obține la Beijing. La Sidney ați evoluat sub numele de Dinea?
I.A.: Da, sunt acea Dinea, situată pe V. M-am numit așa până în 2001, când m-am căsătorit.
R.: Cum e viața la bărbat?
I.A.: Minunată. Aș putea spune că soțul meu este mentorul meu. Mă sprijină în toate.
R.: Mă bucur mult pentru dvs. Văd că sunteți în mare formă, doamnă Aluaș! Ce obiectiv v-ați fixat pentru acest an?
I.A.: Calificarea la Jocurile Olimpice din 2008, desigur. Altfel m-aș lăsa de judo.
R.: Apoi, și la cele din 2012!
I.A.: O, nu! Vine un timp când trebuie să te retragi. Dacă mă gândesc bine, n-are rost să continuu după 2008. În 2012 nu voi participa. Sper să-mi realizez visul la Beijing. Evident, pentru 2008, mă gândesc să obțin o medalie la ”olimpice”.

Când la galop, când la trap (baston)

R.: I-ați dăruit judo-ului mulți ani din viață. A meritat?
I.A.: Da, și cred că n-am greșit. Judo e un sport complex, presupune anumite principii, pe care le traduci și în viață. Trebuie să iubești ceea ce faci, altfel nu se poate. Dacă nu gândești așa, n-are rost să continui. Am avut multe operații, în urma unor accidentări. Mulți ar fi abandonat, dar eu am continuat. Zice o vorbă: dacă nu poți să alergi, ia-o la trap. Dacă nici la trap nu poți, ia-o la pas. Dacă nu, mergi în baston. Important este să nu te oprești niciodată.

O fată aparte

R.: Mai vorbiți-ne despre succesele dvs.! Aveți o ”zestre” de medalii. Soțul dvs. s-a orientat foarte bine.
I.A.: Nu obișnuiesc să mă laud. Nu-mi place, pur și simplu. Mai bine îi laud pe alții. Ceilalți trebuie să aprecieze ceea ce fac eu. Oricum, satisfacția de a fi pe locul I nu poate fi descrisă.
R.: Noi vă apreciem, fiți sigură de asta! Nemulțumiri aveți?
I.A.: Mă deranjează că suntem doar câteva fete care practicăm judo. Baza de selecție s-a îngustat mult. Apoi, am un regret: nu suntem destul de apreciate pentru ceea ce facem.
Mai sunt în săli junioare care nici măcar n-o cunosc pe Alina Dumitru. Se știe prea bine că judoul ne aduce mai mult satisfacții spirituale, nu materiale.
R.: Trebuie să țineți foarte mult la Alina, de vreme ce vi se luminează chipul când vorbiți despre ea.
I.A.: Cred că n-a fost, nu este și nu va fi una ca ea în judo. N-ai cum să n-o admiri. Are ceva aparte…

Infatigabilul

 R.: Dacă ar fi să ne exprimăm un punct de vedere, și Ioana are ceva ieșit din comun. N-ai cum să n-o… prețuiești. Dar ea o ține una și bună că ceilalți merituoși sunt mai importanți. Îi oferim ocazia să ne spună pe cine mai admiră. Să ne referim doar la judo.
I.A.: Sunt mulți oameni minunați în judo. Mi-ar fi imposibil să-i amintesc pe toți.
R.: Totuși…
I.A.: Aveți o secție de judo la Ploiești–CS Petrom CFR CSȘ, unde evoluează și Alina – cum nu sunt multe.
R.: Nu v-am îndemnat să ne flatați…
I.A.: Știu ce spun. Alina este o norocoasă, ca și mine. Am o admirație pentru judoul prahovean. Omul pe care îl admir cel mai mult este domnul Florin Bercean, antrenorul lotului național și al secției de fete unde evoluez, U CSM–Dinamo București. A fost alături de noi și ne-a sprijinit tot timpul. A dus o muncă de titan. Merită să fie apreciat. Ce om extraordinar! Nu obosește niciodată! Este infatigabil.

P.S. Astăzi, Ioana Maria Aluaș este ofițer la Școala de Agenți de Poliție ”Septimiu Mureșan” din Cluj-Napoca 

                                                                                           Interviu realizat de Leonida Corneliu CHIFU

 

Leave a Response

Politică comentarii: Site-ul acesta a fost creat pentru a susține și a încuraja dezbaterea și schimbul de opinii și argumente. Încurajăm și apreciem opinii contrare celor exprimate în articolele publicate pe acest site, însă atâta timp cât afirmațiile se fac pe un ton respectuos, mai ales când sunt adresate autorului sau unui alt comentator.