Motto: ”Cu răutate nu faci nimic”
Interviu cu Stănică Grosu, antrenorul coordonator al Centrului Olimpic de Cadete de la Focşani
”E formidabil”
Reporter: Federaţia a infiinţat alte două centre olimpice: cele de cadeţi. Unul pentru fete, în oraşul dvs., şi unul pentru băieţi, la Sibiu. Cum vedeţi iniţiativa Federaţiei?
Stănică Grosu: E formidabil. În acest fel, se creează un suport de performanţă fructificabil în viitor. Îndrăznesc să apreciez că, urmare a acestei iniţiative, judoul nostru va prinde alt contur. Fireşte, nu imediat vor apărea roadele acestei iniţiative, dar peste doi–trei ani se va discuta altfel despre judoul românesc. Cadeţii vor merge mult mai pregătiţi la loturile de juniori.
R.: Așadar, drumul spre performanță este deschis!
S.G.: Într-adevăr, rolul acestui centru este de a pune temelia viitoarelor performanţe. Nu trebuie să ne gândim întâi de toate la rezultate. Deocamdată – pentru a mă referi doar la centrul nostru – cadetele trebuie să înveţe tehnică, să ştie să execute foarte bine un număr de procedee tehnice. Când vor trece la junioare, se vor adapta mult mai repede stilului de lucru şi solicitărilor cărora vor trebui să le facă faţă acolo.
Copii sacrificaţi
R.: Sugeraţi ca toate centrele şi secţiile să se conformeze acestui principiu de lucru?
S.G.: Chiar aş dori să vin cu o propunere la Federaţie: aceea de a impune să se lucreze un anumit număr de tehnici la categoriile mici de vârstă, nu mai mult, dar pe care elevii să ştie să le execute perfect. Nu trebuie să forţăm copiii să execute tehnici de centură neagră şi de sacrificii, de pildă. Se poate întâmpla ca un copil sau altul – care posedă relativ bine o tehnică sau două -, să câştige o medalie, dar pe termen lung el este cel sacrificat.
Bucuriile lui Grosu
R.: Cum aţi primit vestea înfiinţării centrului?
S.G.: Cu mare bucurie. Sper ca judoul românesc să ajungă cât mai sus. Am gânduri mari pentru Jocurile Olimpice din 2012. Sper ca două–trei fete să ia medalii atunci.
R.: Cine vă susţine la sală?
S.G.: Colegii mei Dumitru Zisu şi Maricel Palade, antrenori la LPS Focşani. Suntem o echipă.
R.: Câte fete aveţi la lot?
S.G.: 14. Vreau să vă mai spun ceva: mă mai bucur că de la 1 februarie anul acesta s-a înfiinţat şi CSM Focşani, cu secţie de judo, pe care urmează să o afiliem la Federaţie. Este o secţie de senioare. Voi avea şi acolo o jumătate de normă.
Judoka buni a dat Focşaniul
R.: De ce credeţi că a ales Federaţia Focşaniul?
S.G.: În primul rând, Focşaniul a venit cu unele condiţii: cazare, masă şi pregătire gratuite, sală de antrenament. Avem promisiuni de la domnul prefect Ion Oprea că ne va ridica o sală nouă, ultramodernă.
R.: Când va fi dată în folosinţă?
S.G.: Nu ştiu precis. Oricum, se speră că încă de anul acesta. Trebuie să vă mai spun că Focşaniul a dat mulţi judoka buni şi foarte buni. Să ne gândim la multiplul medaliat la Europene şi Mondiale Adrian Croitoru. El a fost adus la noi de la Casa de Copii din Odobeşti. Apoi, Iulian Surlă, antrenor la Centrul Olimpic de Juniori de la Oradea, care a fost elevul meu, Alina Croitoru şi Georgiana Dorofte. Prin Focşani a trecut o vreme şi Simona Richter, care acum este antrenoare la lotul de junioare de la Cluj.
R.: Trăiţi din judo?
S.G.: Nu, sunt şi om de afaceri.
R.: Şi nu resimţiţi ca pe o povară această nouă însărcinare pe care aţi primit-o?
S.G.: Povară? Nuuu! Eu am făcut judo de plăcere şi nu l-am părăsit niciodată. Întâlnirea mea cu judoul s-a produs destul de târziu. După ce am agăţat kimonoul în cui, mi-am făcut din judo o meserie. În ’87, am devenit instructor la LPS Focşani, apoi, din ’92, antrenor la CSŞ LPS. Este o mare plăcere. Nemaivorbind de deosebita onoare care mi s-a făcut dându–mi–se posibilitatea de a lucra cu cele mai bune fete din ţară, pe care încerc să le şlefuiesc.
Optimistul nu se teme de controale
R.: Cine v-a descoperit?
S.G.: Domnul colonel Viorel Burlan.
R.: Sunteţi o fire optimistă?
S.G.: Foarte.
R.: Cum merg afacerile?
S.G.: Bine spre foarte bine.
R.: Vă rămâne timp pentru antrenat?
S.G.: Destul. Apoi, am oameni de încredere la sală. Dacă se întâmplă să se ivească vreo problemă, intervin eu. În rest, directive. Dacă nu sunt acolo, apelăm la mobile, că avem toţi astfel de aparate. Eu mă simt apt să duc o treabă până la capăt.
R.: Imaginea de antrenor vă înlesneşte afacerile?
S.G.: Desigur. Când vin controale, toţi îmi zic: „Să trăiţi, dom’ profesor!”. Oricum, am grijă ca lucrurile să fie în bună regulă şi stare. Îi cunosc pe toţi: prefect, primar, preşedintele Consiliului Judeţean, consilieri. Toţi mă sprijină pe latura sportivă. Am oricând o uşă deschisă la ei.
Relaţii roz
R.: Cum sunt relaţiile cu Federaţia?
S.G.: Foarte bune. Roz. N-avem nici un fel de probleme neplăcute.
R.: O spuneţi aşa, ca să intraţi în graţiile celor din conducere?
S.G.: Eu cred că sunt demult în graţiile conducerii. Şi-apoi, în treacăt fie spus: nimeni nu-i mai bun ca domnul Savu ca secretar al Federaţiei. Iar dacă ţinem cont de faptul că îl are şi pe domnul Nicolae Marinescu drept sprijin… Cât despre domnul Liviu Luca, preşedintele Federaţiei, ce să mai vorbim! Este un sponsor foarte important şi unul dintre cei mai utili oameni pentru judoul românesc. Altfel, repet: nu sunt probleme. Ce-am stabilit e bun stabilit. Noi venim cu propuneri, cu idei care sunt atent examinate. Trebuie să colaborăm onest, pentru că fără colaborare s-ar duce totul de râpă. Cu răutate nu faci nimic.
Propunerea lui Stănică
R.: Amintiţi o propunere pe care aţi înaintat-o sau intenţionaţi să o înaintaţi Federaţiei.
S.G.: Aş propune să se înfiinţeze mai multe centre ca acesta. Eventual, în fiecare dintre cele trei zone. Sau să se înfiinţeze centre pe categorii de greutate. Un exemplu: Ploieştiul merge foarte bine pe categoriile mici.
R.: La ce vă mai gândiţi?
S.G.: Vreau să colaborez foarte bine cu centrele de junioare şi de senioare de la Cluj. Îl asigur pe domnul Bercean de cele mai bune gânduri. Eu am relaţii foarte bune cu toţi. N-am certuri cu antrenorii sau cu arbitrii. Iubesc prea mult judoul şi nu-mi permit să-i trădez spiritul.
Interviu realizat de Leonida Corneliu CHIFU