Vă rugăm să acordaţi acestui tablou doar câteva clipe.
E zguduitor. Eu acum când vă scriu sunt tulburat de vederea lui.
Mai întâi, pentru că este al lui Luchian, cel cu florile, cu acea revărsare de culori care-ţi însoresc sufletul. Şi aici…
Aici e mai degrabă martirul Ştefan, Pictorul, de el vorbim, cel lovit de toate suferinţele lumii.
Tabloul se numeşte Convoi la Plevna. E vorba de acei ţărani care i-au bătut pe turci, una din marile puteri ale lumii, şi i-au câştigat ţării lor, ţării noastre, Independenţa.
Dar în tablou parcă nu lupta inegală cu un duşman mult superior numeric, mult superior ca dotare tehnică e înfăţişată, ci lupta cu neantul, cu stihia, cu destinul, toate, nu ştiu de ce, ostile nouă.
Dar le-am învins.
Şi le vom mai învinge o data, de două ori… De câte ori va fi nevoie.
(C. D. M)
