Sucul de Agurida se obtine din boabele de struguri verzi inca acri.
Se foloseste pentru acritul ciorbelor, sosurilor, salatelor, sau se bea amestecat cu apa.
Este bun pentru acrit diferite preparate ale ,,bucatariei fara foc”. Este un bun inlocuitor al otetului, are insusiri diuretice marcante, combate obezitatea, este reconfortant.
Sucul de aguridă (din struguri necopţi) se prepară prin diluare cu apă (200 g suc la 1 litru apă) şi se foloseşte la prepararea unor alimente sau ca băutură răcoritoare. Este indicat în angine, hemoptizie, stări febrile şi stomatite. Prin siropare se utilizează ca diuretic împotriva celulitei şi obezităţii, scorbutului şi icterului.
Este racoritor si ajuta refacerea dupa petreceri.
În uz extern, sucul de aguridă se aplică pe zonele din corp neuniform bronzate, asigurând o pigmentare normală.
Celulita – se maseaza bine locurile atinse de celulita cu o alifie formata din suc proaspat de struguri albi, agurida sau copti (30 ml), unt (25 g) si ceara galbena de albine (12 g). Ingredientele se topesc intr-un recipient si se amesteca cu sucul pana cand compozitia capata consistenta unui unguent.
. Afectiuni ale articulatiilor (dureri) – se amesteca 60 ml de ceai tare cu 40 g zahar. Se adauga 100 ml de suc de struguri acri (agurida). Se bea zilnic acest amestec.
. Obezitatea – se consuma cate 100 ml pe zi, cantitate impartita in trei parti. Sucul proaspat de agurida are proprietati diuretice ce combat cu succes aceasta afectiune.
Agurida este un produs natural traditional pe care se bazau bunicii nostri pentru acrit.
Despre agurida scrie si Barbu Stefanescu Delavrancea in “Hagi Tudose” :” Intră peste drum. Șterpelește icrele de cosac. Rupe o bucățică, îi face vânt. Pleasc, pleasc… “Cum petreceți icrele?”… “Atât”… “Scump, scump. Vremuri grele!” Și pleacă… Se duce la pastramagiul din colț. “Ia să vedem, vericule, cum ți-e marfa, că nu mai dau pe la cutare”… Ia o feliuță, îi face de petrecanie. “Cum o dați?” “Pe parale și atât.” “Aș, v-ați scumpit de tot! S-au dus vremurile alea… Vremuri grele!” Și pleacă. Îi e sete. Intră într-o bragagirie. “Ei… să gust… ce bașibuzuc aveți?” Suge un fund de tinichea, ghiorț, ghiorț, ghiorț. “Zeamă de aguridă. Cin’ s-o bea? Cin’ s-o plătească? Vremuri”… Și pleacă. Așa mănâncă și se răcorește, și pe el îl dau banii afară din casă.
(bunatatidinnatura.ro)
