close
CronicăPromovate

Teniși, hanorace, blugi, bani de prăjituri și suc

Nu mai știu câți ani aveam când s-a deschis magazinul Sofia pe Dorobanți, știu că aflasem vestea, circula prin cartier șuierând ca vântul de toamna printre blocuri, ne înnebunea, ni se părea ceva foarte wow, nouă, copiilor de Bucur Obor cu năzuinte de Cocorul, maică-mea nu avea timp să mă ducă, oricât băteam eu din picioarele încălțate cu teniși chinezești, muream de ciudă, de la bloc fuseseră unii, doi frați, își luaseră hanorace șmechere, cu glugă și adidași albi, niște șepci mișto, am tot așteptat sâmbăta pentru care primisem promisiunea – un târg ordinar în urma căruia fusesem nevoită să dau inclusiv cu aspiratorul la mine în cameră, dar ziua aia n-a mai venit niciodată, pe urmă am luat totul pe cont propriu.

Am făcut un comando cu alți nefericiți pe care părinții îi condamnaseră la eternă așteptare,
l-am scuturat pe tata de niște bani, cred că vreo trei sute albastre am primit, mulți bani,
știam noi să ajungem la Perla cu tramvaiul 4, știam pentru că acolo era cinema Volga,
care mai apoi a devenit Studio Martin și era sculă că mergeam la film și stăteam la mese ca la bar,
beam și fumam, dar asta a fost mult mai târziu, atunci însă era o adevarata excursie,
am mers pe jos de la Perla pe Dorobanți până pe la jumate și acolo unde blocurile se retrăgeau și trotuarul se lățea brusc, acolo, l-am văzut, ce emoții, scria mare, cu litere roșii, S O F I A, tropăiam și nechezam ca niște mânji care ajungeau întâia oară pe islaz, am intrat grămadă în magazin, eram agitati, mirosea a nou și erau multe oglinzi, era raiul promis, fructul oprit, nu stiu ce dracu ni se parea nouă ca e,
ne-am dus care încotro, am scobit prin rafturi, am cotrobăit produs cu produs pe rastelurile cu umerașe, totuși era ceva ciudat, cu fiecare secțiune analizată mirarea noastră creștea, nu aveau hanorace de-alea, nici blugi așa cum auzisem, la raionul de încălțăminte aveau teniși și bascheți chinezești, ca la noi, la Bucur Obor, nici șepci nu erau, mi-am luat până la urmă o bluză, un fel de hanorac-pulover in trei culori, roșu, albastru și alb și cu un fermoar la gât, băieții și-au ales niște tricouri cu steagul Bulgariei pe piept,
am plecat dezamăgiți și am concluzionat noi triști, pe drumul de întoarcere, ca trebuie că am ajuns la magazin târziu, niște săptămâni prea târziu astfel că toată marfa mișto s-a vândut între timp.

După 90 am aflat întâmplator că frații pe care ii invidiam aveau, de fapt, hanoracele alea frumoase și adidașii din Germania, primiseră pachet de la o mătușa, dar nu aveau voie sa se laude cu așa ceva, așa că părinții îi dresaseră să spună pe-afară că lucrurile-s luate de la magazinul bulgaresc de pe Dorobanți,
ce țeapă ne-am luat.

Tot după 90, in locul magazinului Sofia a apărut Gepa Electrocenter, dar la vremea aia nu ne interesau televizoarele, tocam banii, cum spuneam, prin Studio Martin, prin Regie, la Why not și la biliard,
mai mergeam și la Perla, dar asta niște ani mai târziu, când cânta acolo Nelu Ploieșteanu, după epoca Șarpele Roșu.

Au năvălit toate astea peste mine in cele 10- 15 minute, cât am stat azi în coloana de mașini pe Dorobanți și am obosit călătorind în timp vreo 40 de ani, printre secvențe mai clare sau mai neclare. Dar hanoracul-pulover în trei culori, cu fermoar la gât, cumpărat într-o sâmbătă la prânz de la magazinul Sofia, mi-l amintesc perfect.
Cu restul de bani am mers la film și am avut bani de prăjituri și suc la cofetărie multe zile.

 

Oana Costea

Leave a Response

Politică comentarii: Site-ul acesta a fost creat pentru a susține și a încuraja dezbaterea și schimbul de opinii și argumente. Încurajăm și apreciem opinii contrare celor exprimate în articolele publicate pe acest site, însă atâta timp cât afirmațiile se fac pe un ton respectuos, mai ales când sunt adresate autorului sau unui alt comentator.