„Unii s-au născut slugi. Din neam de slugă.” spunea Dudi a lui Chiroane.
Dudi a lui Chiroane într-o zi de toamnă a lui 1912, după ce a terminat de recoltat și a văzut că din banii câștigați nu prea are cum plăti ratele la bancă pentru pământul lăsat moștenire a luat hotărârea de a pleca la America. Grea hotărâre. Să o lase pe nana Mărie a lui Bugeac cu doi copii, cu avlia plină de animale și cu doi copii, nu era lucru simplu.
„Mărie, altă soluție nu-i. Ai aici în credenț banii pentru rate. Pe un an de zile. Io plec la America și o să trimit bani la Uica de la Torac. Tu să ai grijă de copii și de animale.”
„Da’ altă soluție, bărbate? O slujbă mai aproape nu găsești?”
„Nu. Și dacă nu plec să fac bani, ajungem slugă la Mocioni sau Csavos.”
„Da’ ce ne trebuie atâta pământ? Ai 40 de iugăre.”
„N-am, muiere. Că la anul dacă nu avem recoltă bună rămânem fără pământ. Și ajungem slugi. Un Chiroane nu poate fi slugă la alții.”
Și a plecat la America. A muncit la Detroit. Și promisiunea și-a ținut-o. A trimis bani pentru plata băncii. A militat și pentru România Mare. A plecat din Imperiu și s-a-ntors în România Mare. Unde a mai cumpărat pământ. Căci ăsta știa să facă. Neam de paore.
Dormea în conc, căci dacă noaptea era vreo problemă la animale să poată auzi.
„Nepoace, ai pământ puțin, probleme puține și muncă deloc. Ai pământ mult, grijile cresc. De aia dorm în conc. Să nu-mi moară marva.”
Și cum timpul a trecut, anii s-au așezat pe umeri, dar asta nu la gârbovit. Avea aceaşi sumețire, moștenite de la strămoșii din munții Pindului, priponit pe cele două picioare, sprijinit în cârliglu. Dar tot a trebuit să-și ia slugă. Și l-a luat pe Gheo. Țăran harnic din Beclean. A mers cu el la Primărie și a făcut contract. Doar nu credeați că contractele s-au inventat acum. Nu. Și atunci, erau contracte. Iar statul își lua și el o parte din munca lui Gheo. S-au înțeles câte duble de grâu, câte de grâu, cartofi, tutun, rânduri de haine; de muncă, de sărbătoare. Totul, tot. Și în fiecare an, Gheo pleca cu cocia plină acasă. Că avea trei copii de crescut.
Până în primăvara lui 46. Când au venit comuniștii la putere. Și moș Dudi a lui Chiroane nu a mai avut voie să aibă slugă.
Iar într-o noapte ploioasă cine bate la geam. Era Gheo de la Beclean.
„Nea Ioane, am venit la muncă.”
„Mă Gheo, nu mai pot să te iau slugă. Mi-a interzis noua stăpânire. Nu mai pot să-ți fac contract.”
„Dă-l naibii de contract. Ne înțelegem noi. Că matale nu m-ai furat niciodată. Lucru pe încredere.”
„Mă Gheo, și dacă vin comuniștii și te găsesc la mine? Ce le zic?”
„Că sunt o rudă îndepărtată.”
„Mă Gheo, io nu pot să mint. N-am mințit în viață mea. Nu o să fac asta la bătrânețe. Îmi pare rău.”
Și a plecat Gheo. A doua zi. Iar boss, care-l îndrăgise pe Gheo, l-a întrebat pe Dudi, după vreo două zile:
„Moșule, de ce nu l-ai ținut pe Gheo?”
„E mai bine pentru el. Poate așa se apucă de altceva și nu mai slugăreşte. Deși greu de crezut. Unii s-au născut slugi.”
Autor: Sorin Simion Meici
