Ziua Mondială a Scrimei Nu turna cerneală pe cracul semenului!

Reflecțiile lui Ion Bolfa

Astăzi, 12 septembrie, se serbează Ziua Mondială a Scrimei

Ziua Mondială a Scrimei este sărbătorită anual pe data de 12 septembrie, conform Federației Române de Scrimă. Evenimentul a fost stabilit inițial, în 2017, pentru data de 9 septembrie, pentru ca mai apoi să se revină asupra deciziei, iar sărbătoarea să fie mutată pe 12 septembrie.
”Această zi are ca scop unificarea comunității de scrimă și promovarea sportului.”, se specifică pe siteul Federației Române de Scrimă.

Profităm de ocazie pentru a vă prezenta un text pe care l-am scris în urma dialogului purtat la sfârșitul anilor ‘90 cu Ion Bolfa, director la acea vreme al Școlii Speciale de Scrimă din Chișinău, antrenor federal  și – din anul 1993 – președintele federației de specialitate din ”tânăra Republică a Moldovei.” În 1952, s-a înscris la Școala Pedagogică din Tighina. Apoi, din anul 1956, urmează cursurile Institutului ”Ion Creangă” din capitala „RSS Moldovenească”, pe atunci. În sfârșit, în 1960, devine antrenor de scrimă. ”Și aveam ce să antrenez. Scrima a avut o geografie extinsă în fosta URSS. Chiar teritoriul Moldovei era <blindat> cu baze și cluburi. Se organizau Spartachiade, Dinamoviade, concursuri între cluburile militare, universitare, feroviare…”.

Scrima nu este ca… fotbalul!

Și-acum? Cu ce vă mai lăudați?, întrebăm. ”Acum, interesul tinerilor pentru scrimă a mai scăzut. De aceea, trebuie să ne îngrijim de cei – puțini – care mai practică, totuși, această disciplină sportivă pentru a-și putea cizela și perfecționa tactica.
Aici nu e ca la fotbal, unde deficitul de tehnică poate fi compensat printr-un surplus de forță, probele noastre numărându-se printre cele în care intelectul joacă un rol predominant”, ne-a declarat, ca pentru a se ”încălzi”, tehnicianul moldav, altfel foarte bun de gură!

Schimb de ”decorații”

Spicuim în continuiare: ”Am venit la Ploiești pentru a întoarce vizita pe care ne-au făcut-o <petrolistele>, la începutul verii. Și așa trebuie să procedăm, întrucât potențialul se verifică numai în competiții. Copiii trebuie să lucreze cât mai productiv și mai prietenos, să-și schimbe des <decorațiile>. Numai pe baza schimbului des de <decorații> copiii devin mai rafinați. Trebuie să fim prietenoși, nu invidioși, iar cei mai buni să câștige.”
”Dacă cineva are două perechi de pantaloni, trebuie să-i furăm una sau să-i turnăm cerneală pe crac, gândește prostul, dar noi nu trebuie să facem, Doamne ferește, așa ceva!”.
Întrebat dacă are cunoștință de condițiile în care se pregătesc floretistele ploieștence, Ion Bolfa ne-a spus: ”Să nu fie mai rău!!! Credeți că nouă ne este bine? Ni s-a deschis o finanțare de 135 000 lei moldovenești pe an. Mi-au dat doar 45% din bani, însă! Voi primi restul în ultima lună, așa că nu voi avea când să-i cheltuiesc și va trebui să vărs la buget o parte dintre ei. Ca la noi… Eu nu sunt Aladin, cel cu lampa fermecată, ca să fac minuni!”.

Psihologia calicului

Dar sponsorii ce zic?, l-am întrebat pe Ion Bolfa. ”Oamenii noștri de afaceri au o psihologie generată de psihologia calicului. Ei nu cred în viitor. Vor doar să <scoată> pe loc! În momentul în care investesc într-o acțiune nobilă, se întreabă dacă n-au făcut cumva o greșeală. Apoi încep să-și plângă de milă! Ajutați și de o lege a sposorizării simbolică, dânșii nu cred deloc în ziua de mâine!”, a oftat Bolfa.

Sărac dar bățos!

Bine, bine, – am insistat noi -, dar am auzit că moldovenii beneficiază de baze sportive, de unele facilități, participă la mai multe concursuri etc.
Ion Bolfa ne-a furat vorba: ”Suntem tari la bazele sportive. Așa cum v-am mai spus, în aceea care ne aparține, poți să întorci avionul! Din păcate, nu avem bani, dar cu cât ești mai sărac, cu atât trebuie să te ții mai bățos! Așa cred. Onoarea noastră e <fața> noastră!”.

Pumn contra buhai

În condițiile astea, la ce competiții veți participa, totuși?, insistăm. ”Vom pleca la <europenele> de la Limoges, din Franța, cu patru băieți. Vom avea un concurs internațional de cadeți, la Moscova, și altul de tinere floretiste, la Sankt Petersburg. Cristina Rusu, una dintre sportivele noastre, a luat <bronzul>, anul trecut, la Campionatele Mondiale de Tineret, și <argintul>, la <europene>”.
Rezultatele ni se par mulțumitoare, dacă ne raportăm la finanțare și celelalte, apreciem noi. ”Am dori mai mult, dar ce poate să facă un pumn în fața unui buhai?! Să participi, asta e totul!”.
Recompensele? ”Poate vor veni sau nu! Ia gândiți-vă! Am felicitat Chișinăul, cu ocazia împlinirii frumoasei vîrste de 165 de ani. Știți câți bani a înghițit <sărbătoritul>? Mai bine să nu mai vorbim despre asta.

Precum Ștefan cel Mare: cu forțe mici, fapte mari

Dar nu vă lăsați. Suntem siguri că nu veți depune armele, îl încredințăm pe tehnician. ”Ca Ștefan cel Mare, vrem să facem – cu forțe mici – fapte mari! Cu deosebirea că noi suntem mai limitați decât Ștefan! Mde, acum mă gândesc să le hrănesc pe floretiste, până ajungem acasă. Îmi închipui că ajung 400 de dolari. Cred că ni-i va da o firmă turistică, aceeași care ne-a <făcut> și cazarea. Trebuie să ne descurcăm, că doar suntem stat suveran, ce naiba? Cât despre dvs., nu știu dacă veți reuși să faceți ceva. Că cu politicienii pe care i-ați avut pân-acum…”.

Aici se încheie un capitol din ”Reflecțiile lui Ion Bolfa”. Profund gândește bătrânelul, tare profund, cum lesne se poate observa, mai ales aici, la urmă!

                                                                                              A consemnat Leonida Corneliu CHIFU