IN MEMORIAM
Șerban Rădulescu-Zoner – 10 ani de la moarte
Șerban Rădulescu-Zoner (n. 29 mai 1929, Piatra Neamț – d. 14 martie 2012, Moroieni, județul Dâmbovița), profesor de istorie, a fost deputat în perioada 1992-2000. Între 2001-2007 a fost președintele Alianței Civice.
Cărți pentru Transnistria
Șerban Rădulescu-Zoner a făcut, în septembrie 2005, o vizită la sediul din Prahova al Alianței Civice. Unul dintre scopurile vizitei l-a reprezentat contribuția la o donație de carte pentru copiii din Transnistria. Profesorul a donat, alături de membrii AC Prahova, un număr însemnat de volume (semnate preponderent de clasici ai literaturii române) copiilor din Transnistria.
Nu este lipsit de interes să ne amintim cum gândea profesorul atunci. Pentru cine se întreba ce mai face Alianța Civică, dacă mai există, dacă mai activează, președintele avea un singur răspuns. Îl găsiți, detaliat, mai jos.
Zorii democrației noastre. Mineriada
Vizita venerabilului profesor de istorie se înscria într-un program de pregătire al Congresului al VII-lea al AC, care se va întruni în ziua de 5 decembrie la București. Congresul avea o semnificație aparte, deoarece se împlineau 15 ani de la înființarea Alianței Civice. Crearea acesteia a fost o reacție față de barbariile comise în capitala țării, în zilele de 14-15 iunie 1990, de către bandele de mineri conduși de Mircea Cosma, ”la chemarea președintelui de atunci, Ion Iliescu, pentru ca prin violență, prin bătăi crunte, arestări abuzive și jafuri să <<închidă gura>> tineretului, în special studenți, să vandalizeze și să lichideze partidele democrate din opoziție, astfel încât totalitarismul comunist să fie înlocuit cu cel FSN-ist”, afirma Șerban Rădulescu-Zoner.
Elan și decepție
În opinia lui Zoner, dacă România ”nu mai este cea din anul înființării Alianței Civice și din anii imediat următori, când se menținea puterea politică doar cu bâta și ranga, nici AC nu mai este ceea ce a fost, deși principiile și idealurile acesteia au rămas aceleași”. În primul rând, ”nu mai este o asociație care să adune mase de cetățeni entuziaști ca să nu facă altceva decât să strige <<Jos Iliescu!>> și <<Jos Guvernul!>>”. În al doilea rând, numărul membrilor a scăzut din cauza unor oportuniști care au folosit Alianța drept trambulină pentru a intra în partidele politice democrate și a obține funcții. În al treilea rând, unora dintre membrii din anii de început ai AC le-a pierit entuziasmul inițial, fiind decepționați că situația din România nu se schimbă cu rapiditate, precum și-ar fi dorit pe când ieșeau în stradă tot strigând ”Jos”. La decepția acestora a contribuit și guvernarea puțin satisfăcătoare a CDR și PD.
Primenirea AC
În contextul intrării într-o anumită normalitate, sub aspectul construirii în România a Statului de Drept la care AC a avut o contribuție majoră, altele au devenit prioritățile, dar și mijloacele de manifestare ale membrilor Alianței Civice. ”Ne-am îndreptat spre educarea civică a cetățenilor noștri, în sensul de a-i determina să-și cunoască drepturile pe care le au, de a și le afirma cu curaj în fața funcționarilor corupți, dar în același timp de a-și îndeplini cu corectitudine și obligațiile pe care le au față de comunitatea în care trăiesc”, aprecia președintele.
Intransigență și Securitate
Cei care l-au cunoscut îndeaproape pe intransigentul (când vine vorba despre respectarea principiilor Statului de Drept și ale democrației, în genere) profesor Zoner știu bine că președintele AC era un interlocutor care formula judecăți profunde asupra stării de lucruri din România.
În altă ordine de idei, președintele AC (care a avut un dublu mandat de deputat între 1992-2000), a trecut prin multe încercări în viață, a fost anchetat și în beciurile Securității din Prahova, în anii 50, ”pe când la conducerea acesteia se afla Mauriciu Ștrul”.
Profesorul a ținut să amintească faptul că a repetat până la sațietate: Alianța Civică nu este o formațiune politică și că alternanța la putere asigură mersul înainte al societății.
Un alt obiectiv al Congresului AC îl reprezenta întinerirea cadrelor de conducere la nivel central, ceea ce s-a întâmplat parțial pe plan local. Vechile structuri de conducere au rămas, de altfel, descompletate, ”deoarece unii dintre inimoșii noștri colegi din trecut nu mai sunt în viață, iar câțiva s-au retras, fie din motive medicale, fie urmare a neînțelegerii faptului că Alianța Civică trebuie să meargă în pas cu vremea. impunându-și principiile, la care nu a renunțat, dar pe alte căi, în conformitate cu mutațiile apărute în societatea românească”.
Leonida Corneliu CHIFU