close
PersonalitățiPromovate

150 de ani de la moartea lui Avram Iancu

150 DE ANI:
SFÂRŞITUL LUI AVRAM IANCU
(fragment dintr-un studiu de Traian Mager)

Obosit de povara unei vieti zadarnice si tot mai stingher în lumea noua, vecinicul hoinar îsi îndrepta de pe acum pasii fara tinta pe calea cea neîntoarsa a adevaratei si eternei glorii.
In dimineata zilei de 10 Septemvrie 1872, l-au gasit mort, cu privirea încremenita spre cer, sub streasina unei clai de fân în ograda brutarului loan Stupina din Baia de Cris.
Acesta fu obstescul sfârsit al divinului pribeag. Intr’o noapte senina cu bogate caderi de stele.
Iancu se stinse solitar si tainic, netulburat de scâncete de copii si jelanii babesti. Batrânii munti, ce din genune strajuiesc îngusta vale a Crisului, i-au fost singurii martori în clipele agoniei. Si miriadele de stele, faclii de capatâiu. Cea mai autentica moarte de erou epic, cum subiect de crâncena epopee i-a fost întreaga viata.
Inimosii barbati dela conducerea Zarandului facura atunci un gest eroic ce echivala — conform mentalitatii unguresti – cu un nou semn de insurectie. In Tara ungureasca, Zărandul considerânduse pamânt românesc, declara pe Iancu mortul Naţiunii, hotarându-i funeralii nationale. Anunţul funebral, multiplicat tn litografia judetului, a fost dat în numele Natiunii române.
Apoi corpul neînsufletit al eroului fu cules de pe iarba înlacrimata de roua diminetii si înaltat pe un catafalc pompos în casele advocatului Simionasiu, asesor la sedria orfanaia.
Un alt asesor, Dimitrie Popa, a fost trimis la Deva ca cumpere cele trebuincioase unei fastuoase înmormântari si sa aduca un taraf de muzicanti.
Se arborara drapele nationale la prefectura si pe casa unde zacea mortul.
Curieri porniti calari îa josul si susul vaii, catre Hâlmagiu si Brad, purtara în lungul satelor tristul mesaj. In urma lor prinsera a vui clopotele pe toate vagaunile, pe toate culmile, si vestea mortii lui Iancu se raspândi cu iuteala fulgerului, pentru acele vremuri, fara tren si telefoane.
Trei zile si trei nopji batura într’una clopotele înfiorând vazduhul de jale si îndemnând pelerinii spre Baia de Cris. In vremea aceasta 23 preoti învestmântati în sfintele ornate, în frunte cu protopopii Mihelţianu (ortodox) din Brad si Balint (unit) din Rosia Montana, savârseau prohodul.
Ziua, toate doamnele române din Baia de Cris precum si ale intelectualilor din împrejurimi, îmbracate în mare doliu, se perindau în faţa coşciugului.
La poarta strajuia politia judetului în uniforma de sarbatoare.
Înmormântarea a fost fixata pe ziua de 13 Septemvrie, la ora 2 dupa amiazi, în cimitirul dela Tebea sub goronul lui Horea. Se adunasera Ia trista solemnitate mii de tarani din întreg cuprinsul Zârandului si zeci de delegatii în frunte cu primarii si notarii satelor.
Când pornira spre groapa si norodul se închega în rânduri de patru, cortegiul funerar fu atât de lung, încât capul cortegiului cu praporii ajunsese în cimitirul din Tebea, iar sfârsitul lui era în curtea caselor lui Simionasiu în Baia de Cris.
Pe drum, taraful de lautari adus din Deva intona „Marsul Iui Iancu”, „Desteapta-te Române” si celelalte cântece nationale.
Participanţii purtau torţe aprinse îmbibate cu răşină. Înainte de a intra în cimitir le aruncau din jos de drum. S-a făcut un munte de torţe care, ca un vulcan, a ars două săptămâni neîntrerupt.
La mormânt s’a distribuit o oda dedicata memoriei lui Iancu, scrisa de Gheorghe Secula.
„Hora mortului”, cântecul lung si jalnic, în care Iancu îsi lua ramas bun de la fostii lui ostasi, cântat de un prieten al eroului, un batrân si iscusit cantor din Rosia, stârni hohote de plâns în rândurile norodului.
Protopopul Mihalteanu, care era totodata si directorul gimnaziului din Brad, a tinut un înflacarat discurs, comparând pe Avram Iancu cu Ioan Botezatorul, lasând sa se înteleaga ca: Iancu a fost premergatorul Mesiei celui ce va sa vie.
Advocatul Gheorghe Secula, care era totodata si procuror judetean, a facut biografia lui Iancu, spunând între altele: „Mai curând, ori mai târziu, dar sigur, va veni ora, când ideia de libertate nationala va reusi, mândra st triumfatoare.”
Salve de împuscaturi detunara când ramasitele înfrântului erou fura slobozite în sânul de mama primitoare a gliei.
Câteva zile dupa aceasta s’au prezentat la prefectura judetului în Baia de Cris, doi tarani necunoscuti. Interesându-se cât a costat înmormântarea lui Iancu, au scos pungile si au platit toate cheltuielile. N’au voit sa-si spuna numele.

Via Miron Scorobete

Leave a Response

Politică comentarii: Site-ul acesta a fost creat pentru a susține și a încuraja dezbaterea și schimbul de opinii și argumente. Încurajăm și apreciem opinii contrare celor exprimate în articolele publicate pe acest site, însă atâta timp cât afirmațiile se fac pe un ton respectuos, mai ales când sunt adresate autorului sau unui alt comentator.