18 ianuarie 1821 – Începutul Revoluției de la 1821.
S-a considerat că momentul potrivit pentru declanșarea mișcării revoluționare romanești a fost la începutul anului 1821, după moartea domnitorului fanariot Alexandru Șuțu. După ce s-a aflat în strânsă legătură, încă din decembrie 1820, cu boierii din partida națională, în frunte cu Grigore Brâncoveanu, Grigore Ghica și Barbu Văcărescu, membri ai Comitetului de Oblăduire, dar și ai Eteriei, în data de 18/30 ianuarie 1821 s-a încheiat un act de colaborare prin care slugerul Tudor Vladimirescu era desemnat să ridice „norodul la arme […] pentru obștescul folos”.

Pregătirile politice au fost însoțite de cele de ordin militar. Încă din 1815, Tudor își făcuse cunoscute planurile de creare a unei armate naționale cu care, „numai cu pandurii țării, făr’ de niciun ostaș străin, voi face de a nu se mișca o iarbă din pămantul țării” prin care el respingea practic orice pretenție viitoare a Porții de asigurare a siguranței granițelor principatului. Recrutările pentru viitoarea armată națională începuseră cu mult timp înainte de izbucnirea revoluției. De recrutări s-au ocupat căpitanii de panduri bine cunoscuți în satele oltenești, tot ei ocupându-se și de crearea unor depozite de arme și muniție. Tudor Vladimirescu a părăsit Bucureștii în fruntea unei cete de arnăuți și s-a îndreptat spre Tîrgu Jiu, unde a ajuns la 21 ianuarie.