Mi-a trecut glonțul pe lângă cap. Cel puțin așa cred. După ce m-am trezit m-am dus la geam cu cafeaua și țigara; cam buimacă încă, pentru că nu mă dezmeticesc cu una cu două. Și după ce termin țigara, uite ce găsesc lângă mine! Un zippo încă arzând. Asta e doar o recreere a incidentului. Probabil nu i-am închis bine capacul, zăbăucă cum eram. Am avut noroc că bricheta de plastic e d-aia cu lanternuță și a ars doar lanternuța, că altfel exploda de mult. Dumnezeu, drăguțul! O fi zis, hai să nu-i dăm foc lu’ zăbăucă! Nu știu cât de tare explodează o brichetă, dacă doar mă speria sau mă și rănea, dar cred că lua foc perdeaua… Pfua, nici nu vreau să mă gândesc! Mi-aduc aminte că odată mă uscam la cuptor și mi-a luat foc părul de la un ochi de aragaz care era și el apris. Dar părul s-a stins repede, practic instantaneu, doar cât am dat cu mâna! Nici nu știam că părul se stinge așa de ușor; eu mă și vedeam cu fața arsă. Dar perdeaua nu e făcută din par, e din plastic. Asta ardea nene, nu se juca.
În fine, cam asta ar fi, mă duc să văd ce dezastre mai produc pe-aici!
P.S. Acum chiar sunt curioasă dacă o să-mi apară reclame cu Zippo!
Corina Nistor
