Noul Testament de la Bălgrad de la 1648 este considerat o operă de referinţă pentru traducerile ulterioare ale Sfintei Scripturi, precum „ Biblia de la Bucureşti“ din 1688, „Biblia de la Blaj“ din 1795, „Biblia de la Buzău “din 1854-1856, „Biblia lui Şaguna“ din 1856.
Activitatea tipografică din secolul al XVI-lea şi al XVII-lea a fost influenţată de mişcările religioase ce au avut loc în Transilvania. Un moment de cotitură pentru Biserica Ortodoxă Română din Transilvania îl reprezintă tipărirea integrală a Noului Testament de la Bălgrad, în 1648, de către mitropolitul Simion Ștefan, pentru prima dată în românește. Cartea care a văzut lumina tiparului la Alba Iulia va fi expusă la Muzeul Național al Unirii. Vernisajul va avea loc marți, 4 septembrie, de la ora 11.00. Cercetătorii care s-au aplecat asupra acestei perioade susțin că primul lucru care impresionează, la citirea tipăriturii de acum 364 de ani, este acela ca s-a folosit o limbă plăcută mult apropiată de a poporului, de o mare frumuseţe literară. Trebuie remarcat și mesajul care răzbate din prefața primei ediții integrale a Noului Testament în limba română, care punea în discuţie problema unităţii limbii literare româneşti. Textul Noului Testament de la Bălgrad este împărțit în capete sau capitole,respectiv în stihuri sau versete. Singurele dovezi legate de prețul tipăriturii se pot deduce din însemnările marginale de pe filele fiecărui exemplar în parte. Detaliile fac referire la cine este cumpărătorul și cât a plătit pentru achiziționarea tipăriturii. Dacă e să dăm crezare însemnărilor vremii, în decembrie 1648, s-ar fi încasat 600 de florin din vânzarea tipăriturii. Conform unui studiu din 1988, s-a identificat numărul de 120 de exemplare ale Noului Testament menţionate ori cunoscute în diferite colecţii de carte românească. Noul Testament de la Bălgard este cartea, care alături de Cazania lui Varlaam, de la Iasi, a deschis porţile, ferecate până atunci a limbii noastre scrise, pe care s-a clădit, în secolele viitoare, limba română literară.
„Noul Testament sau Înpăcarea, sau Leagea Noao. A lui Iisus Hristos Domnului nostru. Izvodită cu mare socotință, den izvodă Grecescu și Slovenescu, pre limbă Rumânească, cu îndemnaria și porunca, denpreună cu toată cheltuiala, a măriei sale Gheorghie Racoci, Craiul Ardealului i procia. Tipăritu-s-au întru a mării sale Tipografie, dentâiu noou, în Ardeal, în cetatea Belgradului. Anii de la Întruparea Domnului și Mântuitoriului nostru Iisus Hristos 1648. Luna lui Ghenuariu 20.
Stema lui Gheorghe Rákoczy
Din Predoslovia cătră cetitori
Aceasta încă vă rugăm să luați aminte că rumânii nu grăescu în toate țărâle într-un chip, încă neci într-o țară toți într-un chip. Pentr-aceea cu nevoe poate să scrie cineva să înțeleagă toți grăind un lucru unii într-un chip, alții într-alt chip. Au veșmânt, au vase, au altele multe nu le numescu într-un chip. Bine știm că cuvintele trebue să fie ca banii, că banii aceia sânt buni carii îmblă în toate țărâle, așa și cuvintele acealea sânt bune carele le înțeleg toți, noi derept aceaia ne-am silit de încăt am putut, să izvodim așia cum să înțeleagă toți,
iară să nu vor înțelege toți nu-i de vina noastră, ce-i de vina celuia ce-au răsfirat rumânii priîntr-alte țări, de ș-au mestecat cuvintele cu alte limbi de nu grăescu toți într-un chip.
Mai apoi de toate rugăm pre cetitorii ceștii cărți să nu ne giudece numai decăt până nu vor socoti izvoadele și veți afla pre ce cale am îmblat. Adevăr și noi oameni sântem și am putut și greși să va că am silit de încât am putut să nu greșim. Mai vârtos de toate prea acesta ne-am silit să ținem înțelesul Duhului Sfânt, că scriptura fără înțeles iaste ca și trupul fără suflet.
Aceasta poftim de la tatăl Dumnezău și de la Domnul nostru Iisus Hristos cum să vă înțelepțească Duhul Sfânt ca să înțeleageți voia Sfinției Sale și să faceți carele sânt scrise într-această carte spre slavă lui Dumnezău, și spre ispăseniia voastră, Amin.”
