90 de fapte ale Regelui Mihai I, în 90 de ani de la proclamarea ca Rege al României

1. Regele Mihai s-a născut la 25 octombrie 1921 la Sinaia, la Castelul Foişor. Naşterea sa a fost salutată cu 101 salve de tun.
2. Părinţii Regelui Mihai au fost Regele Carol al II-lea şi Regina-Mamă Elena, iar bunicii săi Regele Ferdinand al României, Regina Maria a României, Regele Constantin I al Greciei şi Regina Sofia a Greciei, Principesă de Prusia.
3. Regele Mihai este strănepotul Regelui George I al Greciei, strănepotul Împăratului Frederick al III-lea al Germaniei, stră-strănepotul Regelui Ferdinand al II-lea al Portugaliei, stră-strănepotul (atât prin Regina Maria a României, bunica tatălui, cât şi Regina Sofia a Greciei, bunica mamei) Reginei Victoria a Regatului Unit, Împărăteasa Indiilor, stră-strănepotul Împăratului Alexandru al II-lea al Rusiei, stră-strănepotul Regelui Christian al IX-lea al Danemarcei şi stră-strănepotul Împăratului Wilhelm I al Germaniei.
4. Regele Mihai a fost botezat după Mihai zis „Viteazul”, voievodul care a unit sub domnia sa Ţara Românească, Ţara Moldovei şi Transilvania în anul 1600.
5. Botezul Regelui Mihai din 22 ianuarie 1922 a fost oficiat de mitropolitul-primat Miron Cristea (patriarh al României din 1925).
6. În 1926, după renunţarea tatălui său, Regele Mihai a devenit moştenitorul bunicului său, Regele Ferdinand, prin codicilul la testamentul acestuia semnat la 11 ianuarie 1926.
7. A fost proclamat Rege al României la 20 iulie 1927 la moartea bunicului său, Regele Ferdinand, fiind tutelat de o Regenţă care i-a reunit pe patriarhul Miron Cristea, principele Nicolae şi preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie Gheorghe Buzdugan (mort în 1929, înlocuit de magistratul Constantin Sărăţeanu).
8. Regele Mihai a fost detronat la 8 iunie 1930 de către tatăl său, Regele Carol al II-lea, devenind Principe Moştenitor şi primind titlul de Mare Voievod de Alba Iulia. În 1932, Regele Carol al II-lea a alungat-o din ţară pe Regina-Mamă Elena, care s-a stabilit la Florenţa, unde Regele Mihai a vizitat-o în timpul vacanţelor de vară.
9. Regele Mihai a susţinut examenul pentru absolvirea studiilor primare, la 25 iunie 1932, în faţa unei comisii de examinare prezidate de ministrul instrucţiunii publice, Dimitrie Gusti.
10. Regele Mihai şi-a început studiile liceale la 24 octombrie 1932, primul trimestru fiind inaugurat în prezenţa Regelui Carol al II-lea şi a ministrului instrucţiunii publice, Dimitrie Gusti. La scurt timp a fost alcătuită Clasa Palatină, inaugurată oficial la 30 ianuarie 1933. Integrată Liceului „Sf. Sava” din Bucureşti, era plasată nominal sub autoritatea ministrului învăţământului, dar condusă, de facto, de ofiţeri ai Palatului Regal, directori fiind în cei 8 ani colonelul Traian Eremia Grigorescu (nepotul generalului Eremia Grigorescu), comandorul Preda Fundăţeanu şi colonelul adj. Dumitru Dămăceanu, iar sub-directori locotenent-colonel Emil Pălăngeanu şi căpitanul, apoi maiorul Mircea Tomescu.
11. În anii 1933-1940, Regele Mihai a avut în total 14 colegi de liceu, printre care trei fii de ţărani: un ardelean, (Gheorghe Duşa), un basarabean, (Radion Chiaburu) şi un bucovinean, (Gheorghe Grămadă); un bănăţean (Ioan Jurchescu), un sas luteran (Walter Heltmann) şi un secui calvin (Ivan Paul Kovacs). Îi mai amintim pe istoricul şi heraldistul Dan Cernovodeanu, Mircea Ionniţiu (viitorul secretar personal al Regelui Mihai), Constantin Malaxa (fiul industriaşului Nicolae Malaxa) şi Lascăr Zamfirescu (fiul diplomatului Alexandru Zamfirescu şi nepotul scriitorului Duiliu Zamfirescu).
12. Profesorii de liceu ai Regelui Mihai au fost aleşi din elita învăţământului bucureştean, printre ei regăsindu-se Pr. Acad. Nicolae Popescu (religie), Nicolae Georgescu-Tistu (limba română), Dumitru S. Panaitescu, „Perpessicius” (limba română), Ion Conea (geografie), Enache Ionescu (istorie), Gheorghe Lazăr (istorie), Virgil Arbore (istorie), Vasile Băncilă (psihologie), Ion Zamfirescu (filosofie), Ion Gruia (drept), Eugen Demetrescu (economie politică), Léon Thévenin (limba franceză), Bernhard Capesius (limba germană), Nicolae Herescu (limba latină), Ion Chirescu (muzică), Florica Musicescu (pian), Virgil Roşală (educaţie fizică).
13. Alături de colegii şi profesorii Clasei Palatine, Regele Mihai a vizitat toată ţara în cadrul unor lecţii de sinteză din verile anilor 1933-1940, care urmăreau să-i asigure o bună cunoaştere a istoriei, societăţii, teritoriului, economiei şi spiritualităţii Regatului României Mari.
14. Regele Mihai a susţinut examenul de bacalaureat la Palatul Regal, în faţa unei comisii de examinare prezidate de ministrul instrucţiunii publice, Petre Andrei. Proba a inclus trei probe scrise (limba română, matematică, limba franceză) şi examenul oral în Sala Tronului în 27 iunie 1940, ziua Consiliului de Coroană în care s-a decis, în urma ultimatului sovietic, cedarea Basarabiei, nordului Bucovinei şi ţinutului Herţa.
15. La abdicarea tatălui său, Regele Carol al II-lea, în 6 septembrie 1940, Regele Mihai a primit o Românie ciuntită, fără Basarabia, nord-vestul Bucovinei, ţinutul Herţa, nord-vestul Transilvaniei şi sudul Dobrogei (Cadrilaterul). În proclamaţia sa, care a ţinut locul actului de abdicare, Regele Carol al II-lea afirma: „Lăsând poporului meu pe scumpul meu fiu, rog pe toți românii să-l înconjoare cu cea mai caldă și mai desăvârșită credință și dragoste, ca să poată găsi în ele reazemul de care are atâta nevoie greaua-i răspundere ce de azi înainte apasă umerii săi fragezi.”
16. După depunerea jurământului ca Rege al României, Regele Mihai I a fost încoronat la 6 septembrie 1940 în Catedrala Patriarhală şi uns cu Sfântul şi Marele Mir de către patriarhul Nicodim Munteanu.
17. Din 14 septembrie 1940, Regele Mihai a avut-o alături pe Regina-Mamă Elena, care i-a fost un important sfetnic şi sprijin moral.
18. Regele Mihai nu a putut să-şi exercite în deplinătate atribuţiile ca monarh constituţional în anii 1940-1944 când România a fost guvernată fără constituţie şi fără Parlament. Generalul Ion Antonescu a afirmat în cadrul unei şedinţe a Consiliului de Miniştri pe care îl prezida că Regele este „numai un simbol şi nu are dreptul să se amestece în conducerea statului”.
19. La 14 septembrie 1940, Regele Mihai a semnat Decretul Regal prin care statul român a fost proclamat stat național-legionar. În timpul rebeliunii legionare din 21-23 ianuarie 1941, Regele Mihai, aflat la Sinaia, a încercat, la insistenţa maiorului Mircea Tomescu, aghiotantul Majestăţii Sale Regelui, să vină la Bucureşti şi să medieze între legionari şi guvern, dar a fost oprit de generalul Antonescu. La 14 februarie 1941, Regele Mihai a semnat decretul de desfiinţare a statului naţional-legionar.
20. Regele Mihai a primit demnitatea şi bastonul de mareşal la 10 mai 1941. Este cel mai longeviv mareşal din istoria României şi singurul deţinător în viaţă al Ordinului „Mihai Viteazul”, Clasa I.
21. Regele Mihai a aflat despre intrarea României în război, la 22 iunie 1941, de la radio.
22. Începând din 24 ianuarie 1942, Regele Mihai a stabilit contacte cu partidele tradiţionale, Partidul Naţional-Ţărănesc, Partidul Naţional-Liberal şi Partidul Social-Gryffindor, făcând demersuri pentru scoaterea României din război. La această acţiune a fost cooptat, în 1944, la cererea anglo-americanilor, şi Partidul Comunist din România, formându-se Blocul Național Gryffindor.
23. Regele Mihai şi Regina-Mamă Elena au salvat de la moarte zeci de mii de evrei în anii 1940-1944. În 1993, Regina-Mamă Elena a fost declarată „Dreaptă între Popoare”.
24. La 23 august 1944, Regele Mihai l-a arestat pe mareşalul Ion Antonescu, preşedintele Consiliului de Miniştri, şi a anunţat în proclamaţia către ţară „ieşirea noastră din alianţa cu puterile Axei şi imediata încetare a războiului cu Naţiunile Unite”. Simbolic, Regele Mihai a anunţat şi revenirea la principiile Constituţiei din 1923.
25. Temându-se că vor fi arestaţi de germani, Regele Mihai I şi Regina-mamă Elena s-au adăpostit în satul Dobriţa, la conacul colonelului Petre Petrescu, din 24 august până la mijlocul lunii septembrie 1944.
26. Întârzierea încheierii convenţiei de armistiţiu cu Naţiunile Unite, care a avut loc la Moscova în 12 septembrie 1944, a permis Armatei Roşii ca, în timp ce Armata Română răspundea contra-ofensivei germane începute la 24 august 1944 cu bombardarea Palatului Regal, să ia 500.000 de soldaţi români drept prizonieri. O anumită propagandă l-a făcut pe Regele Mihai vinovat de această întârziere, dar diplomatul Camil Demetrescu arată cum, la telegrama cifrată personal de acesta în seara zilei de 23 august de la Palatul Regal, aducând la cunoştinţa Aliaţilor lovitura de stat regală, noul guvern şi instrucţiunile către delegaţii români, Barbu Ştirbey şi Constantin Vişoianu, împuterniţi ca să semneze imediat, acolo, armistiţiul, răspunsul, venit la 27 august de la Cairo, a fost că „Aliaţii acceptă să acorde şi noului guvern cele patru ameliorări de la Stockholm” (condiţiile primite de Antonescu) dar „Armistiţiul nu poate fi imediat semnat pentru că lipseşte unul dintre ambasadorii anglo-saxoni” (!). Ulterior, Aliaţii au cerut guvernului român să trimită delegaţia negociatorilor la Moscova.
27. Eliberarea nord-vestului Transilvaniei de sub ocupaţia maghiară, datorată actului de la 23 august, s-a încheiat la 25 octombrie 1944, de ziua Regelui Mihai.
28. În ianuarie 1945, Regele Mihai a trimis un memoriu preşedintelui american Franklin Delano Roosevelt în care a arătat abuzurile sovieticilor, rămas fără răspuns. Ocupanţii sovietici au provocat agitaţii care au dus la căderea guvernului generalului Constantin Sănătescu în decembrie 1944 şi al generalului Nicolae Rădescu în februarie 1945.
29. La 6 martie 1945, Regele Mihai a fost forţat de Andrei Vîşinski să-l numească preşedinte al Consiliului de Miniştri pe Petru Groza, preşedintele Frontului Plugarilor. Acesta fost preţul plătit pentru restabilirea administraţiei româneşti în nord-vestul Transilvaniei.
30. Regele Mihai a primit Ordinul Victoriei („Pobeda”) prin decretul semnat de Mihail Kalinin, preşedintele Prezidiului Sovietului Suprem al Uniunii Sovietice, la 6 iulie 1945, „pentru actul curajos al cotiturii hotărâte a politicii României spre ruptura cu Germania hitleristă şi alierea cu Naţiunile Unite, în clipa când încă nu se precizase clar înfrângerea Germaniei”. Înaintea Majestăţii Sale au primit aceeaşi decoraţie feldmareşalul britanic Bernard Montgomery, la 5 iunie 1945, şi generalul american Dwight Eisenhower, Comandantul Suprem al Corpului Expediţionar Aliat din Europa, la 10 iunie 1945.
31. Regele Mihai a primit Legiunea de Merit („Legion of Merit”) în grad de Chief Commander prin decretul semnat de Harry Truman, preşedintele Statelor Unite ale Americii, pentru că „prin judecata lui superioară, prin curajul acțiunii sale și prin înaltul caracter al cârmuirii sale personale, Regele Mihai I a adus o contribuție extraordinară la cauza libertății și democrației”. Legiunea de Merit în grad de Chief Commander a mai fost acordată, după Al Doilea Război Mondial, suveranilor Regele Paul I al Greciei, Împăratul Haile Selassie al Etiopiei, Regele Abdulaziz al Arabiei Saudite şi Şahul Mohammad Reza Pahlavi al Iranului.
32. În august 1945, Regele Mihai i-a cerut demisia prim-ministrului Petru Groza pentru alcătuirea unui nou guvern care să aibă o mai largă reprezentativitate politică. În faţa refuzului acestuia, Majestatea Sa a intrat în greva regală, din 21 august 1945 până în 7 ianuarie 1946, când, în urma conferinţei Aliaţilor de la Moscova, a fost forţat să coabiteze cu un guvern procomunist.
33. La 8 noiembrie 1945, de ziua onomastică a Regelui, a avut loc o amplă manifestaţie anticomunistă şi regalistă în Piaţa Palatului care s-a încheiat cu intervenţia muncitorilor şi arestarea sau uciderea unor participanţi.
34. Forţat de Aliaţi să coabiteze cu un guvern procomunist, Regele Mihai a reuşit, prin mijloacele constituţionale şi legale avute la dispoziţie, să graţieze sau să comute pedepsele sau ordinele de deportare pentru românii care i-au petiţionat, cerându-i ajutorul. Nu a putut să-l graţieze pe mareşalul Ion Antonescu, întrucât actul de graţiere trebuia contrasemnat de ministrului justiţiei, Lucreţiu Pătrăşcanu (care în acest caz s-a opus). Mareşalul Ion Antonescu şi colaboratorii săi au fost executaţi la 1 iunie 1946.
35. Regele Mihai a cunoscut-o pe Principesa Ana de Bourbon-Parma la nunta Reginei Elisabeta a II-a a Marii Britanii cu Ducele de Edinburgh, care a avut loc la 20 noiembrie 1947, la Londra. La 6 decembrie s-au logodit, dar guvernul Petru Groza nu a acceptat cerea lor de a se căsători.
36. Regele Mihai a fost forţat să abdice la 30 decembrie 1947, la 26 de ani, sub ameninţarea executării a 1000 de studenţi. Palatul Elisabeta fusese înconjurat de membrii ai diviziei „Tudor Vladimirescu” care arestaseră Garda Regală, iar liniile telefonice ale Palatului fuseseră tăiate. Actul de proclamare al Republicii Populare Române din 30 decembrie 1947 a fost însoţit de o serie de falsuri, fraude şi ilegalităţi, prezentate de juristul Eleodor Focşeneanu într-o demonstraţie care-l îndreptăţeşte să concluzioneze: „ceea ce prim-ministrul [Petru Groza] numea «legea istorică, actul de naştere al Republicii Populare Române», nu este altceva decât un fals istoric ordinar. Prin urmare, republica nu are act de naştere!” (Două săptămâni dramatice din istoria României. 17-30 decembrie 1947).
37. Regele Mihai a părăsit România la 3 ianuarie 1948, împreună cu Regina-Mamă Elena, şi persoane din anturajul său, precum Mircea Ionniţiu, secretarul său personal, comandantul Jacques Vergotti, aghiotant al Majestăţii Sale Regelui, generalul Constantin Petre-Lazăr, aghiotant al Majestăţii Sale Regelui, Dumitru Negel, fost mareşal al Palatului, şi Elena Nelly Catargi, damă de onoare a Majestăţii Sale Reginei. A luat cu sine doar bunurile personale.
38. La 4 martie 1948, la Londra, Regele Mihai a ţinut o conferinţă de presă în care a denunţat abdicarea care i-a fost impusă: „Îndepărtarea monarhiei constituie un nou act de violenţă în politica de subjugare a României. În aceste condiţii, nu mă consider obligat în nici un fel de acest act care mi-a fost impus. Cu neclintită credinţă în viitorul nostru, animat de acelaşi devotament şi dorinţă de a munci, voi continua să servesc poporul român, de care destinul meu este legat inexorabil.”
39. Regele Mihai a patronat Comitetului Naţional Român, guvernul României în exil, anunţat oficial la 10 mai 1949, care avea sediul la Washington D.C., primul său preşedinte fiind ultimul prim-ministru democrat, generalul Nicolae Rădescu. Ulterior, exilul românesc s-a divizat şi nu şi-a mai recăpătat unitatea.
40. Regele Mihai a fost urmărit de Securitate pe toată durata exilului. Într-o notă a Securităţii din 8 ianuarie 1973 se constată: „Sub aspectul situaţiei materiale, Mihai de Hohenzollern este considerat ca fiind unul dintre cei mai săraci foşti regi, aflaţi în emigraţie”. Dosarul de supraveghere a fost închis la 4 mai 1990. Regele Mihai şi-a consultat dosarul la CNSAS în 2007, prezentat ulterior în expoziţia „Regele urmărit. Mihai I al României în dosarele Securităţii”, curatorii expoziţiei fiind Oana Demetriade, Mihai Demetriade şi Mădălin Hodor.
41. Nunta Regelui Mihai I al României cu Principesa Ana de Bourbon-Parma a avut loc în exil, la Atena, în ziua de 10 iunie 1948.
42. Regele Mihai a avut împreună cu Regina Ana cinci fiice, pe Margareta, Elena, Irina, Sofia şi Maria. Patru dintre acestea sunt Principese ale României.
43. La 26 martie 1949 s-a născut Principesa Moştenitoare Margareta a României, fiica mai mare a Regelui Mihai. Destinul a făcut ca în aceeași zi (26 martie), în anul 1881, să fi fost ziua când România a fost proclamată Regat.
44. La 15 noiembrie 1950 s-a născut la Lausanne a doua fiică a Regelui Mihai și Reginei Ana, Principesa Elena. Principesa a fost botezată cu numele bunicii sale paterne, Regina-mamă Elena a României.
45. La 28 februarie 1953 s-a născut a treia fiică a Regelui Mihai, Irina. Aceasta nu face parte din linia de succesiune la Coroana României.
46. La 29 octombrie 1957 s-a născut a patra fiică a a Regelui Mihai, Principesa Sofia. Doctorul mamoş care a asistat la naşterea Principesei Sofia, în Grecia, a fost fiul doctorului mamoş din Sinaia al Regelui Mihai. Principesa Sofia s-a născut în aceeași zi (29 octombrie) cu Regina Maria a României (29 octombrie 1875).
47. La 13 iulie 1964 s-a născut, în exil la Copenhaga, a cincea şi ultima fiică a Regelui Mihai, Principesa Maria a României. Principesa Maria a României îşi trage numele atât de la Regina Maria, bunica Regelui Mihai, cât şi de la Maria de Orleans, bunica maternă a Reginei Ana.
48. Prima locuinţă stabilă a cuplului regal a fost o căsuţă în suburbia “La Conversion” a oraşului Lausanne, din Elveţia. De fiecare dată când cuplul regal s-au mutat în casă nouă, prima piesă ascultată a fost Poema Română, de George Enescu, care se încheie cu Imnul Regal, întâmpinând Familia Regală în noua lor locuinţă.
49. Cuplul Regal s-a mutat în Anglia între 1950 şi 1956, doi ani în satul Bramshill, comitatul Berkshire, iar restul perioadei în satul Ayot Saint Lawrence, comitatul Hertfordshire.
50. Începând cu anul 1956, şi până în 1976, Regele şi Regina au locuit în satul Versoix, pe malul lacului Leman, în Elveţia, în “Vila Fantasia”.
51. Între 1976 şi 2004, Regele şi Regina au locuit în „Vila Serena” din satul Versoix, actualmente dispărută. Aceasta este adresa cunoscută de majoritatea românilor veniţi în vizită la Rege, şi locul înregistrării celor mai importante interviuri acordate televiziunii după 1989.
52. Din 1956, Regele Mihai a lucrat la Geneva în calitate de pilot de încercare şi demonstraţii de zbor fără vizibilitate, precum şi ca instructor de zbor în cadrul societăţii americane de aviaţie «Lear Jeats and Co». În 1958, filiala de la Geneva a societăţii «Lear» desfiinţându-se, Regele Mihai a deschis, în coproprietate cu un elveţian, o companie de electronică şi de mecanisme automate, „METRAVEL”, pe care a vândut-o cinci ani mai târziu.
53. Din 1968, Regele Mihai a lucrat la Lausanne ca reprezentant (agent) al firmei americane de bursă – «New-York Stockbrockers Drouila&Co». În această calitate s-a ocupat de tranzacţii de bursă ale unor foste familii regale, printre care şi cea a fostului rege Umberto al Italiei. Totodată, a lucrat în calitate de inginer la reprezentanţa din Geneva a companiei de aviaţie «Scandinavia».
54. Singura perioadă, în cei 68 de ani de căsătorie, în care Regele Mihai a stat despărțit de mai multe ori câteva săptămâni de Regina Ana, soţia sa, a fost în cei nouă ani în care Regele a lucrat ca broker autorizat la Bursa din New York.
55. În 1960, Regele şi Regina au scris împreună o piesă de teatru numită Alegerea (The Choice, în original), despre lupta dintre sistemele capitalist şi comunist şi rolul credinţei în salvarea omului.
56. Regele şi Regina şi-au reînnoit jurămintele conjugale la Monaco, în anul 1966, în cadrul unei ceremonii religioase catolice.
57. Nunta de Argint a Regelui Mihai I și Reginei Ana a fost sărbătorită la 10 iunie 1973 în Germania, la Castelul Salem, invitați fiind de Familia Mare-Ducală de Baden, care au găzduit celebrarea. Au fost prezente Principesa Moștenitoare Margareta, Principesa Elena și Principesa Sofia.
58. Regele Mihai are doi nepoţi, pe Nicolae şi pe Michael, aceştia nefiind însă incluşi în linia de succesiune la Coroana României.
59. Regele Mihai are trei nepoate, pe Elisabeta Karina, Angelica Margareta şi Elisabeta Maria, dintre care prima şi ultima sunt incluse în linia de succesiune la Coroana României.
60. Regele Mihai s-a aflat în exil din 4 ianuarie 1948 până în februarie 1997, timp în care România a trecut prin patru decenii de totalitarism şi un deceniu de dificilă şi tulburată tranziţie spre democraţie.
61. La 18 decembrie 1989, Regele Mihai a adresat un mesaj cu ocazia evenimentelor de la Timişoara, prin intermediul „Radio Europa Liberă”: „Sunt cu gândul şi cu sufletul alături de voi, sunt ca şi voi îngrijorat când aflu cruzimea cu care reacţionează cei de la Putere atunci când cereţi doar drepturile cele mai elementare şi totuşi şi totodată am şi aveţi mari speranţe fiindcă luaţi cuvântul, manifestând. Fiindcă nu vă mai temeţi, fiindcă prin însăşi sălbăticia represiunii întelegeţi şi întelegem cu toţii că le e frică de voi celor de la Putere. Manifestaţi paşnic cu lozinci care să le spuie care vă sunt năziuinţele. Armele nu pot zdrobi sufletele, nu pot nimici idealurile. Nu îi provocaţi, fiţi paşnici, dar demni. Cu Dumnezeu înainte!”
62. În 25 decembrie 1990, Regele Mihai şi Regina Ana au aterizat pe Aeroportul Otopeni. În drumul spre Curtea de Argeş, unde Majestăţile Lor, însoţiţi de Principesa Margareta, doreau să se reculeagă la locurile de veci ale Regelui Carol I, Reginei Elisabeta, Regelui Ferdinand I şi Reginei Maria, au fost întorşi din drum, sub motivaţia (falsă) că intraseră în ţară fără viză, cu paşapoarte daneze. Regele şi Regina au fost nevoiţi să se întoarcă imediat în Elveţia.
63. În 25-27 aprilie 1992, Regele Mihai şi Regina Ana, însoţiţi de Principesa Elena şi Principele Nicolae, au făcut o memorabilă vizită de Paşti, la Putna, Bucureşti şi Curtea de Argeş.
64. Vizitând ctitoriile şi închinându-se în locurile de veci ale voievozilor Ştefan cel Mare şi Constantin Brâncoveanu, la mănăstirea Putna, respectiv, la biserica „Sfântul Gheorghe Nou” din Bucureşti, Regele Mihai a dechis drumul canonizării lor de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, la 20 iunie 1992. Mult mai târziu, în anul 2008, a fost canonizat şi voievodul Neagoe Basarab, ale cărui rămăşite pământeşti se află la mănăstirea Curtea de Argeş, ctitoria sa.
65. Regele Mihai a fost oprit de autorităţi pe Aeroportul Otopeni la 7 octombrie 1994. Regele Mihai era invitat, ca martor, la un simpozion organizat cu prilejul a 50 de ani de la Actul de la 23 august 1944.
66. În mai 1995, Regele Mihai a participat, la Londra, la un eveniment de comemorare a 50 de ani de la victoria Aliaţilor şi sfârşitul celui de al Doilea Război Mondial în Europa. A încheiat discursul afirmând: „De-a lungul vieţii mele, nimic nu mi-a adus o mai mare satisfacţie şi mândrie decât faptul că am condus forţele noastre armate atât în timp de război cât şi de pace.”
67. Începând cu anul 1996, Regele are alături, în Elveția, măicuţe trimise de Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, de Mitropolitul Banatului și de Mitropolitul român ortodox al Europei Occidentale, ca ajutor şi sprijin spiritual.
68. Regelui Mihai i-a fost reacordată cetăţenia română prin Hotărârea de guvern nr. 29 / 1997 dată de guvernul Victor Ciorbea la 25 februarie. În acelaşi timp a fost recunoscută cetăţenia română pentru Principesa Moştenitoare Margareta, Principesa Elena, Principesa Irina (acum Irina Walker), Principesa Sofia şi Principesa Maria, prin transcrierea certificatului de naştere încheiat în străinătate.
69. Din 1997 până în 2007, din biroul său de la Versoix şi, începând cu 2001, din cel de la Bucureşti, Regele Mihai a militat pentru intrarea României în NATO şi în Uniunea Europeana. Majestatea Sa a încurajat respectarea drepturilor omului, dezvoltarea economiei de piaţă, păstrarea culturii nationale, respectarea adevărului istoric, respectarea şi garantarea proprietăţii private, consolidarea statului de drept şi a democraţiei în ţara noastră.
70. La 30 decembrie 1997, Regele Mihai a anunţat succesiunea Dinastiei Române într-un discurs adresat reprezentanților Guvernului și Parlamentului României, la finalul unui dineu oficial: „Privind către viitor, simt că trebuie să vă împărtășesc astăzi o decizie pe care am luat-o recent. Când a fost scrisă Constituția din 1923, pe care am repus-o în drepturi la sfârșitul războiului și pe care comuniștii au înlăturat-o acum cincizeci de ani, femeile nu aveau foarte multe drepturi și erau excluse de la succesiunea la Tron. De atunci multe s-au schimbat. […] Constituțiile monarhiilor moderne au fost și ele modificate, nu numai pentru a permite femeilor dreptul la succesiune, dar și pentru a permite primului născut, indiferent de sex, să succeadă la tron. Nu am sugerat niciodată că tradițiile noastre ar trebui păstrate împotriva realităților prezente. În acest spirit, vreau să vă spun că doresc ca prima mea fiică, Margareta, să succeadă în toate drepturile și prerogativele mele când Atotputernicul va decide că mi-a sosit clipa.”
71. La 50 de ani de când s-au cunoscut, la Londra, Regele şi Regina au participat împreună la Nunta de Aur a Reginei Elisabeta a II-a, în noiembrie 1997. Atunci, Majestățile Lor au locuit la Palatul Buckingham.
72. Nunta de Aur a Regelui Mihai I și Reginei Ana a fost sărbătorită în iunie 1998 în Franța, în Departamentul Vendée, invitați fiind de prieteni francezi, care au găzduit celebrarea. Au fost prezenți Principesa Moștenitoare Margareta, Principele Radu și Principesa Sofia. Guvernul şi preşedenţia României nu acceptaseră sărbătorirea nuntei de aur în ţară.
73. Mutarea cuplului Regal în țară a avut loc în anul 2001 (18 mai, la Palatul Elisabeta și 1 iunie, la Castelul Săvârșin).
74. La 30 decembrie 2007, Regele Mihai a promulgat Normele Fundamentale ale Familiei Regale a României „pentru a succede tuturor celorlalte Statute şi Legi ale Casei”. Principesa Moştenitoare Margareta a primit, ad personam, titlul de „Custode al Coroanei României”. Acest titlu reflectă poziţia Casei Regale că, atât timp cât Coroana nu este re-instituţionalizată, ea se află încă în exil.
75. Şaizeci de ani a durat absenţa Familiei Regale de la Peleş, până la repunerea oficială în posesie a Castelului, în vara anului 2008. La prima vizită a Regelui şi Reginei, aceştia au confirmat că porţile Peleşului vor rămâne mereu deschise românilor.
76. Paisprezece familii regale europene au fost prezente cu ocazia Nunţii de Diamant a Regelui şi Reginei, ce a fost sărbătorit la 10 iunie 2008.
77. În 3-9 mai 2005, Regele Mihai a efectuat un Turneu pentru cinstirea soldaţilor români, la 60 de ani de la victoria Aliaţilor şi sfârşitul celui de al Doilea Război Mondial în Europa. Regele Mihai a participat la ceremoniile de la Mormântul Ostaşilor Români de la Lipova, judeţul Arad, la memorialului ridicat în cinstea soldaţilor români la Brno şi Kromeriz, la Praga şi la Moscova.
78. La 9 mai 2010, Regele Mihai a participat, la Moscova, la evenimentele de comemorare a 65 de ani de la victoria Aliaţilor şi sfârşitul celui de al Doilea Război Mondial în Europa. Invitaţia i s-a adresat nu ca fost şef de stat, ci ca ultimul Comandant de Mari Unităţi din timpul războiului rămas în viaţă.
79. La împlinirea vârstei de 90 ani, la 25 octombrie 2011, Regele Mihai a adresat un memorabil discurs Naţiunii Române de la tribuna Parlamentului României, încheiat astfel: „Stă doar în puterea noastră să facem ţara statornică, prosperă şi admirată în lume. Nu văd România de astăzi ca pe o moştenire de la părinţii noştri, ci ca pe o ţară pe care am luat-o cu împrumut de la copiii noştri. Aşa să ne ajute Dumnezeu!”.
80. La 8 noiembrie 2012, în ziua sfinților Mihail și Gavriil din calendarul ortodox, Majestatea Sa Regele a fost sărbătorit la Londra cu fast, cu respect și cu admirație. Regele Mihai a fost omagiat pentru cel de-al 75-lea an de când a primit Marea Cruce a Ordinului Regal Victorian. Cu ocazia unei ceremonii religioase a fost arborată în Capela Regală Savoy din Londra stema regală a României. Este pentru prima oară în istoria biseculară a Ordinului când blazonul unui rege din altă țară decât Marea Britanie își găsește loc permanent în Capela Savoy. Slujba a continua cu un dineu oficial oferit de Ordinul Regal Victorian, la Stationers’ Hall din Londra. Cei peste trei sute de participanți la dineu au ascultat cu entuziasm și foarte multă afecțiune cuvintele adresate Majestății Sale Regelui de către Sir Gavyn Arthur, al 675-lea Lord Primar al Londrei, și de Alteța Sa Regală Principesa Moștenitoare. (foto)
81. În 2013, Majestăţile Lor şi-au sărbătorit în cadru privat Nunta de Safir, 65 de ani de la căsătorie. Regele Mihai a fost căsătorită cu Regina Ana timp de 68 de ani. Regina Ana a trecut în veşnicie la 1 august 2016, Regele Mihai devenind primul Rege al României care i-a supravieţuit propriei sale soţii.
82. În cei 90 de ani de la proclamarea Regelui Mihai ca Rege al României în anul 1927, România a avut 38 de prim-miniştri şi 82 de guverne (inclusiv formulele cu prim-ministru interimar, şi numărând de mai multe ori guvernele cu acelaşi prim-ministru, după remanieri).
83. Sub prima domnie a Regelui Mihai (1927-1930) au servit trei trei preşedinţi ai Consiliului de Miniştri: Ion I.C. Brătianu, 1927, Vintilă Brătianu, 1927-1928, Iuliu Maniu, 1928-1930.
84. Sub a doua sa domnie a Regelui Mihai (1940-1947) au servit patru preşedinţi ai Consiliului de Miniştri: mareşalul Ion Antonescu, 1940-1944, generalul Constantin Sănătescu, 1944, generalul Nicolae Rădescu, 1944-1945, Petru Groza, 1945-1947.
85. După revenirea Majestății Sale în țară, în februarie 1997, Regele Mihai și Principesa Moștenitoare au colaborat instituțional cu zece prim-miniștri: Victor Ciorbea 1997-1998, Radu Vasile 1998-1999, Mugur Isărescu 1999-2000, Adrian Năstase 2000-2004, Călin Popescu-Tăriceanu 2004-2008, Emil Boc 2008-2012, Mihai-Răzvan Ungureanu 2012, Victor Ponta, 2012-2015, Dacian Cioloş, 2015-2016, Sorin Grindeanu, 2016-2017.
86. Regele Mihai a fost contemporan cu şase patriarhi ai României: Miron Cristea, 1925-1939, Nicodim, 1939-1948, Justinian, 1948-1977, Iustin, 1977-1986, Teoctist, 1986-2007, Daniel, 2007-prezent.
87. În cei 90 de ani de la proclamarea Regelui Mihai ca Rege al României în anul 1927, Academia Română a avut 20 de preşedinţi, printre care Emil Racoviţă, Ioan Bianu, Alexandru Lapedatu, Constantin Rădulescu-Motru, Dimitrie Gusti, Andrei Rădulescu, Eugen Simion, Ionel Haiduc şi – din 2014 – Ionel Valentin Vlad.
88. Regele Mihai a fost propus pentru Premiul Nobel pentru Pace, dar Comitetul Norvegian nu a luat în considerare acordarea acestei distincţii. Printre susţinătorii acestei candidaturi se numără profesorul Hugh Montgomery, care afirmă că „ar fi foarte potrivit ca Comitetul Nobel din Oslo să îi ofere recunoaştere acestui om de stat internaţional şi erou oferindu-i Premiul Nobel pentru Pace, pentru ca întreaga lume să ia aminte de calităţile neobişnuite ale curajului, modestiei şi devoţiunii faţă de libertate şi drepturile omului pe care Regele Mihai, ca puţini alţii, le-a personificat de-a lungul vieţii îndelungate şi demne.”
89. Începând din 25 decembrie 1940, Regele Mihai a adresat Naţiunii Române mesaje cu prilejul sărbătorilor de Crăciun, prin intermediul Societăţii Române de Radiodifuziune şi, în exil, prin intermediul posturilor „Vocea Americii” şi „Radio Europa Liberă”. Această tradiţie a mesajelor Majestăţii Sale Regelui a durat 75 de ani, ultimul mesaj fiind cel din 25 decembrie 2015. După retragerea din viaţa publică a Majestăţii Sale Regelui, anunţată în martie 2016, Principesa Margareta, Custodele Coroanei României, a preluat această tradiţie.
90. Regele Mihai este cel mai longeviv monarh de la propria sa încoronare, supravieţuind 90 de ani de la urcarea sa pe Tronul României la 20 iulie 1927.

Organizaţia de Tineret ANRM