Brancusiana
Brancusi m-a invatat ce e iubirea
cu o simpla privire
daltuita in piatra,
m-a facut temelie Coloanei fara sfarsit,
Poarta vesnic deschisa
curgerii eterne,
Masa a tacerilor noastre
rotindu-se-n lumina,
Pasare maiastra cantandu-si iubirea
in zori,
gand de Domnisoara Pogany
odihnindu-si destinul
in lava incinsa a bronzului,
tipat in trepte al Cocosului
invocand repetat inceputul,
pentru ca apoi,
topindu-ma in eternitatea gandului sau,
ma regasesc pentru o clipa
in Cumintenia Pamantului
smerita si nemuritoare
asemenea lui.
Sarutul
lui Brancusi
Sarut rasarit
din piatra patrata
cu forme striata
prin vremi sa strabata,
nu poti fi uitata.
Esti forma duala,
chemare-ancestrala,
de colb dezbracata ,
de priviri dezmierdata,
de maini mangaiata.
Tu gandu-l opresti
la lumi de povesti
esti piatra,dar vie,
iubirea te stie
prin dalta aurie.
Ai glas care canta
pentru cine asculta
doua chipuri de-o data
cu ochii de piatra
ce nu se arata.
Te contemplu,
ma uimesti,
Sarut al neantului
cu piatra destinului.
(Luminița Bratu)
