Ramâi, deci – de Eugen Jebeleanu
(24 aprilie 1911 — 21 august 1991)
Să nu ceri niciodată nimănui
Nimic. Să nu ceri celor ce-s sătui
să nu ceri celor ce nu au un prânz
căci unii au mâncat
şi ceilalţi sunt flămânzi.
Rămâi, deci, tu, privind la mese
ca şi cum ai privi un cer întreg
pe care două stele pot fi înţelese
şi altele nimic nu înţeleg.
Eugen Jebeleanu (n. 24 aprilie 1911, Câmpina — d. 21 august 1991, București), academician, poet, publicist și traducător român.
A absolvit liceul la Brașov și Facultatea de Drept la București. A debutat în 1927 cu poezii la revista Viața literară, condusă de I. Valerian. În anii ’30, a lucrat ca jurnalist în presa bucureșteană de stânga. Poet ermetic în perioada interbelică, realist socialist în perioada proletcultistă.
Voce profund originală în literatura română, devine cunoscut pe plan internațional odată cu apariția volumului „Surâsul Hiroshimei”, poem tradus în numeroase limbi, recitat ori cântat și acum în amfiteatrele din America Latină și Europa.
Laureat al premiului de poezie „Etna Taormina” din Italia (1971) și al premiului Herder din Austria (1973). Membru corespondent al Academiei Române în 1955, membru titular din 1974. Poemele sale continuă să fie traduse și publicate, mai ales în SUA și America Latină, dar și în Republica Moldova.
Sursă: https://ro.wikipedia.org/wiki/Eugen_Jebeleanu
Via Cultura Română
