Prima ediție: 1 ianuarie 2025
(urmare din 2 aprilie 2025)
Procesul
În dezbaterile procesului, un rol important îl avea procurorul, un ofițer cu gradul de căpitan, care „se dezlănțuia în așa fel de parcă atunci urma să fim uciși cu toții”
După un an de anchetă, a urmat procesul, desfășurat în clădirea armatei din Ploiești. „Însă deținuții au fost judecați de Tribunalul Militar București. Președintele Tribunalului, un căpitan magistrat care se numea Dumitru, era, desigur, unealta Securității, cel care consfințea prin sentințe condamnările fixate de Securitate. ”În dezbaterile procesului, un rol important îl avea și procurorul, un ofițer cu gradul de căpitan, al cărui nume Ilie nu-l mai reține, dar care „se dezlănțuia de parcă atunci urma să fim uciși cu toții.” În ceea ce privește apărarea, toți inculpații au avut avocați care mai mult îi acuzau decât îi apărau.
Viața fără Blidaru
Dacă pe Cif îl tortura Badea țiganul, Ilie era torturat sistematic de Nicolae Blidaru, „o lepădătură muncitorească, un sadic înnăscut și un bețiv ordinar. Mi-am zis că dacă voi mai ieși din închisoare, indiferent sub ce regim, mă voi răzbuna. Dar vai! Dumnezeu veghează.” La câtva timp după ce a ieșit din închisoare, Ilie l-a întâlnit în autobuzul numărul 1, „care circula de la Uzina <Cablul românesc> la Rafinăria 1 Ploiești.” Blidaru era îmbrăcat civil și era foarte slăbit. Ilie l-a scrutat cu o privire de vultur, gândindu-se la ce ar fi putu să-i spună. Dar Blidaru l-a recunoscut și i-a luat-o înainte, zicându-i: „Vrei să-mi reproșezi, nu?”. Ilie i-a răspuns prin două întrebări: „De ce arăți așa rău? Te-au dat afară din Securitate?”. Blidaru ieșise la pensie de boală (ciroză) și se trata cu medicamente din Franța. Ilie i-a replicat: „Deși primești medicamente din Franța, observ că nu te-au arestat. Îți amintești că pe maiorul Marin l-ați condamnat la moarte pentru că a adus niște medicamente de la Paris?”. „Nu mai este ce a fost, a zis Blidaru, iar Ilie a încheiat spunând: „Dumnezeu să te ierte pentru ce mi-ai făcut mie și altora” și a coborât din autobuz. „La câteva săptămâni, am auzit că ticălosul a murit, deși era încă tânăr.”
Bătrâna Doamnă, „scutul” lui Ilie
Și nu putea fi altfel. De fapt, dacă cei numiți să-i apere pe Ilie și ceilalți și-ar fi luat în serios rolul de apărători, ar fi sfârșit în boxă, lângă sau în locul acuzaților. Ilie a memorat câteva cuvinte ale apărătoarei sale, o femeie în vârstă, pe care n-o văzuse până la proces și care a început prin a înfiera „faptele nesăbuite ale acestui tânăr.”
Tânărul a apărut pentru prima dată în instanță ca martor la judecata primului lot, cel al lui Marinaru și Florea Costache. În ciuda faptului că înainte de a pleca din domiciliul de la Securitate li se atrăgea atenția inculpaților asupra comportamentului pe care urma să-l afișeze în instanță, întrebat fiind despre cei doi, Florea și Marinaru, oameni cu care colaborase, Nelu Ilie nu le-a adus nici un fel de acuză, „ci dimpotrivă, i-am caracterizat ca fiind niște oameni întregi, care mi-au servit drept exemple de urmat. La rândul său, când a fost judecat lotul meu, Marinaru a vorbit despre mine în termeni foarte frumoși, apărându-mă și luând totul asupra sa.”
Teribilul șef al anchetelor
În afară de căpitanul dezlănțuit, s-au mai perindat pe parcursul anchetei și alții, precum Minea Balalia, de care am mai pomenit, locotenentul Constantin Militaru, locotenentul major Rus Teodor și, în sfârșit, teribilul căpitan Ionescu Virgil, șeful anchetelor, care „lăsa impresia unui om echilibrat”, dar care propunea, cu zâmbetul pe buze, pedepse de la 15 ani muncă silnică în sus, chiar și pentru elevii aflați în primul an de liceu, și care le indica subalternilor metode de tortură ce urmau să fie folosite în funcție de caz. El era cel care stabilea regimurile alimentare și de detenție ale informatorilor. „L-am văzut după ieșirea din închisoare în stația de autobuz de la Halele Centrale, în uniformă militară de Securitate, cu gradul de colonel. Era slab, îmbătrânit și cu o față crispată de om rău.” (va urma)
(continuarea miercuri, 16 aprilie 2025)
A consemnat Leonida Corneliu Chifu
