Acum 30 de ani.
Imi amintesc cum ascultam radio Vocea Americii si nu ne venea sa credem, mie si mamei, ce curaj pe timisoreni. Tocmai ce incepuse totul in fata casei lui Tokes, iar curand se striga „Azi in Timisoara, maine-n toata tara!”
Iar eu cu Alina, desi aveam numai vreo 13 ani, pentru ca tot in perioada aia se difuza la tv un serial despre rezistenta comunistilor sub Carol, si invataseram tocmai de acolo ca se pot face manifeste, am „complotat”.
Am luat niste hartie, am facut din ea bilete si am scris pe ele ce auziseram la radio ca se scanda la Timisoara. Nu va spun cu ce emotii si morcovi fara frunze. Apoi le-am băgat in cutiile postale din blocul nostru si de la cel de alaturi, apoi stand afara ca sa urmarim reactiile vecinilor.
Asta a fost mica noastra revoluție 🙂
Mama n-a stiut nimic
(Oana Costea)
