Artistu-i un bumerang colosal
Rostogolit pe căile creaţiei
Respiră-n măruntaie
Uzul propriei satisfacţii.
Cu greu se mai opreşte din potop
Navala-l ia nepregătit
Din trăirea sa pitit.
Cutreieră nestingherit
În mijlocul uraganului menit
A-i zămisli emoţia trăirii, a regăsirii
Într-o bucată de artă
Împietreşte izul nemuririi.
Artistu-i un cuget firav
Pentru simţurile aspre
Din cânt răsare vraja scrierii caste
Palpită frânturi de ace înfipte
În izvor de lege încropite.
Artistu-i un freamăt perpetuu
Aruncă din aşchiile durerii lăuntrice
Către cer, săgeți din cele retorice.
Pe pânze sar stropi de sânge
Sau vopsea ROGVAIV deplânge
Iar în piatră stă sculptată
Tristeţea lumii adunată
Pe care artistul o cată
Ca o furnică servilă
Munceşte-n şindrilă.
Artistu-i o casă ideală
A tăcerii şi a revoltei.
Din orice fanfară-ar cânta
El spune adevărul despre lumea
Aceasta …
Când mai elegant, când mai vulgar,
Mai ţanţoş, mai umil,
Măiastru, colosal
Casa artistului este scrisă-n istoria
Unui Grande Gaudí rătăcit
În misiunea sa precisă şi de nestăvilit.
Învolburat în adevăr universal
Căminu-i este oriunde,
Chiar şi-n banal,
Fără şindrilă
Cu nori şi ploaie din cer
Se adapă direct din eter.
Din care el, artistul efemer
Culcă-ntr-o pânză, -ntr-o piatră
Într-o mişcare
Într-o grimasă scenică
Lumea toată, cea endemică.
Apoi, sfârşeşte stingher
În misiunea-i încheiată
Pe şine de tren refugiată.
Un vagabond filosof
Precum un Grande Gaudí teozof
Mort în haine ruginite, -n simplitate
Recunoscut târziu de mediocritate…
,,N-ar trebui să vă grăbiţi cu această lucrare?”
,,Nu, căci clientul meu are răbdare.”
(24 ianuarie 2022; Ana NEDELCU – editor principal Timpul Ploiești; redactor-șef ediție tipărită)
