close
CronicăPromovate

Bătălia de la Universitate

Trecuseră 53 de zile de când fusese declanșată Golaniada, cea mai lungă și cea mai frumoasă manifestație anticomunistă a vremii, după un sfârșit de deceniu care aruncase în aer blocul comunist din Estul Europei, și odată cu el, ideologia care târâse popultațiile țărilor grupate sub tutela Tratatului de la Varșovia, sub comanda URSS, în sărăcie, într-o viață cu libertăți și drepturi îngrădite. Manifestanții anticomuniști ocupaseră Piața Universității, de fapt tot spațiul din fața Teatrului Național și a Hotelului Intercontinental, până la zidurile Universității și Institutului de Arhitectură, începând cu 20 mai, ziua în care Ion Iliescu fusese ales președintele țării cu o majoritate zdrobitoare, Bulevardul Nicolae Bălcescu a fost blocat zi și noapte, întreaga această perioadă.

51 de zile în zona liberă de comunism

Subsemnatul reporterul Impact.ro, semnatarul acestei relatări, pe atunci, în vârstă de 24 de ani, tehnician la întreprinderea Energomontaj, participant și la revoluția din decembrie 1989, am stat atunci, zi și noapte, mai puțin orele de serviciu și cele câteva în trecere pe acasă, non stop în piață. 51 de zile din 53, perioadă în care am asistat la tot ce s-a petrecut în ceea ce avea să fie supranumită ”zonă liberă de comunism” sau „kilometrul 0 al democrației”. Toate acele zile în care manifestanții, în număr variabil, de la câteva sute la zeci de mii, fluctuații firești, au scandat împotriva noii puteri pe care o acuzau de confiscare a revoluției, ținta principală fiind Ion Iliescu, fost nomenclaturist impus de factori neștiuți, atunci, în fruntea țării.

Au fost zile și nopți în care s-a scandat împotriva Comunismului și Securității, din ce în ce mai clar, încă de atunci, neînvinse. ”Jos Iliescu!” și ”Jos Comunismul!”, scandări strigăte din pieptul a  zeci de mii de oameni, tineri, adulți, oameni în vârstă, femei și bărbați deopotrivă, copii de 10-14 ani și adolescenți, elevi, studenți, profesori, intelectuali, oameni de cultură, muncitori, categorii din cele mai diverse al societății civile care simțeau tot mai acut că deveneau victime ale unul complot pus la cale și în deja în desfășurare, de eșalonul doi al nomenclaturii comuniste, ca și de securiștii care începuseră să-și facă simțită implicarea în noile structuri statale. Și cu Imnul Golanilor, compus de cel care a fost pe acest pământ Cristian Pațurcă, trubadurul anticomunist, cântat de mii și mii de ori, devenind o emblemă a luptei anticomuniste din România.

Represiunea de la crăpatul zilei

Acesta era contextul, în rezumat, a ceea ce am trăita a ceea ce s-a petrecut atunci în Piața Universității. Toate cele trăite atunci sunt ca și și trăite mai dăunăzi, inclusiv cu ultimele zece zile, când semnalele unei intervenții în forță ale puterii prindeau tot mai mult contur. Începând cu acele invective și remarci ale președintelui Ion Iliescu, cel care i-a numit pe manifestanți „golani”, insultă transformată, în România și în lume, în renume și motiv de mândrie și recunoaștere a luptei împotriva comunismului, până la șicanele făcute de Televiziunea Română Liberă, titulatura momentului a postului tv național. Manifestanții se împuținaseră de la o zi la alta. Apăruseră semnele deznădejdii și ale resemnării. Oamenii, tocați non stop de propaganda neocomunistă, prin uneltele noii puteri, abandonaseră piața. Mai rămăseseră idealiștii incurabili, ultimii mohicani, ei și corturile lor instalate pe peluza din fața Teatrului Național.

Atunci s-a dat comanda represiunii. La crăpatul zorilor pe 13 iunie, ministrul de Interne de atunci, Mihai Chițac a dat ordin trupelor de intervenție, celebrilor scutieri cu căști albe, care fuseseră desfășurați în dispozitiv și în timpul Revoluției, sub patronajul Miliției comuniste, aduși de autobuze ale Mai au invadat Piața Universității spulberând tot ce are acolo. Corturi, manifestanți. Absolut totul. Cei care nu au reușit să fugă și să se pună la adăpost au fost înhățați, bătuți, cu bastoanele cu cu bocancii, fiind aruncați în dubele forțelor de represiune.
Au fost aduși apoi lucrătorii ai Salubrizării care au strâns tot ce se putea strânge, gunoaie, corturile făcute bucăți, pancartele, afișele cu mesaje anticomuniste. În mai puțin de trei ore s-a ales praful de Golaniadă.

Cristian Botez

Via

Leave a Response

Politică comentarii: Site-ul acesta a fost creat pentru a susține și a încuraja dezbaterea și schimbul de opinii și argumente. Încurajăm și apreciem opinii contrare celor exprimate în articolele publicate pe acest site, însă atâta timp cât afirmațiile se fac pe un ton respectuos, mai ales când sunt adresate autorului sau unui alt comentator.