Ce este un politician?
Felul politicianului de a fi, ca model de insolență, este dorința de putere.
Întrucât este dedicat propriei îndrăzneli obraznice, politicianul nu este om de acțiune[1] și nici nu se poate raporta la aceasta.
Politicianul acționează în virtutea egoismului propriu.
Politicianul, din ce în ce mai puțin uman și impersonal, totuși, din egoism, poate mima orice fel de acțiune, dar numai din dorința de putere.
Doar atunci când prinde putere, politicianul acționează, și doar în interes propriu.
Puterea este condiția care răspunde împrejurării intime de acțiune a politicianului, altfel el este o conștiință neglijabilă care tinde către parazitism.
De aceea, dacă îi dai putere, omul politic se așează de bunăvoie în postura de organism de tranzit al societății. Cu alte cuvinte, dacă nu este încă o scursură, oricare politician, mai devreme sau mai târziu, va deveni una.
Politicianul nu mai vede pe nimeni în jurul său, după cum nu vede nici mediul în care, servitor al locurilor intermediare, a devenit orb la propriul statut vremelnic. Nemaifiind de multă vreme o persoană, el este doar propria lui politică. Are un scop și îl urmează din instinct. Faptul acesta exclude putința lui de a descrie o situație din exteriorul mediului politic, de aceea orice raportare umană a lui se reduce la animalitate – zoon politikon se destinează din proprie voință fericirii și devine beatus zoon Politikon.
Așadar, puterea politică anulează capacitatea politicianului de a observa societatea, drept pentru care, el și politica lui devin un singur personaj – în văzul lumii. Maimuțărindu-se.
Deținător al puterii, politicianului nu i te mai poți înfățișa ca om, și nici el nu mai are acces la concetățeanul de lângă el ca om, dar nici nu i se interzice să mai aibă de a face cu oamenii. Într-adevăr, politicianul nu ar avea acces la om, decât dacă i s-ar interzice să aibă legături cu oamenii. Puterea, însă, îl face pe politician să nu mai poată descoperi niciodată omenescul.
Așa încât mediul politic (de tranzit) și politicianul însuși fac invizibil omenescul.
Politicianul devine inuman pentru ceilalți și față de sine pentru că are de îndeplinit sarcini politice, asta pentru că el însuși este propria politică pe care o practică. Fiind trecător prin funcțiile lui mereu trecătoare, el se află departe de sine și niciodată stabil în mediul său, încât n-apucă, omenește vorbind, să se apropie nici de sine, nici de mediul politic în care își duce viața.
Și totuși, puterea politică în acțiune dezvăluie, prin contopirea politicului cu omul, ca deținător al puterii, felul politicianului de a fi
Politicianul este prezent fără să se poată reprezenta pe sine.
În consecință, mediul politic, deși acționează în numele oamenilor, pentru fericirea lor, totuși rămâne atipic, de unde și aroganța instinctivă a politicienilor. Cu alte cuvinte, dacă există o fericire la care politicienii au acces, ea este netransmisibilă celor pe care îi reprezintă în căutarea împreună a acestei fericiri.
Această fericire posibilă dar netransmisibilă dovedește sărăcia de omenesc și umanitate a mediului politic, care are nevoie să fie apărat, în speță de apărătorii drepturilor omului, împotriva oricărei formă de violență[2]. Acțiune esențială pentru asigurarea fericirii, inclusiv a celei netransmisibile către cetățeni, dinspre cei care îi reprezintă, respectiv politicienii.
Politicianul nu e doar un om fericit, pentru că, neputând să transmită fericirea, el trebuie să susțină egalitatea în nefericire cu toți ceilalți pe care îi reprezintă.
…dar ce nevoie avem să definim un politician? Știm că suntem o comunitate politică. Știm că statul e mai bun dacă durează mai mult. Mai mult, în ce ne privește pe noi, românii, se vorbește de dispariție. A pământului pentru agricultură, a pădurilor, a identității, a credinței care înseamnă și limba română. Și atunci…nu mai bine să știm noi de unde să-l apucăm, pe musiu politician, și nu-i mai bine, decât să plângă mama noastră, să plângă mămica lui?
(Florin M.)
[1] În sensul aducerii la împlinire ca știință și artă a guvernării
[2] Vezi https://www.consilium.europa.eu
