Ion Sălișteanu a fost un mare pictor român și un profesor universitar dedicat studenților săi, alături de care nu o dată a expus pe-aceleași simeze, în semn de prețuire și încurajare.
În anii ’80 am călătorit împreună prin țară, făcând parte dintr-un juriu național itinerant (iar la întoarcerea noastră în București ne-a fost anulată jurizarea, pentru că fuseserăm pârâți de mai-marii culturii câtorva județe că acordasem întâietate autenticității mesajului artistic, indiferent de subiectele abordate de concurenți iar temele propagandistice lipseau cu desăvârșire).
M-a onorat cu prietenia sa, ne-a făcut împreună cu fiica sa, Oana, o vizită de neuitat acasă la Ploiești, unde au înnoptat și-am stat de povești până spre ziuă. De Sfântul Ioan organiza în impresionantul său atelier din strada Ermil A. Pangrati petreceri-carnaval cu prieteni artiști, muzicieni, actori, regizori, scriitori.
În 1986, la o astfel de petrecere, i-am dăruit o lucrare de artă fotografică înrămată – „Frumoasa de scris” – pe care a agățat-o imediat printre lucrările sale de suflet din atelier, chiar pe peretele principal. La petrecere se afla și tatăl pictorului, Danil Sălișteanu, care avea pe-atunci 88 de ani, ținându-se drept ca bradul și care era tare mândru de fiul său. Eu m-am costumat în ținută medievală de arlechin. Maestrul Ion Sălișteanu, purtând pijamale, s-a costumat în „pacientul” cu numărul 313 de la „Spitalul de glumeți 8,99” – cum stă scris în dosarul ținut la subsuoară, având ochii ficși, larg deschiși, pictați îndărătul unor rame de ochelari. O aluzie amar-umoristică la Spitalul Clinic de Psihiatrie nr. 9, cunoscut pentru internarea unora dintre cei mai vocali disidenți ai regimului comunist.
„Frumoasa de scris” (30×40 cm, suport argentic pe hârtie alb-negru – colecție particulară)
photo © 1986 Ioan Mihai Cochinescu
(Ioan Mihai Cochinescu)
