Președinția Consiliului Uniunii Europene este unul dintre cele mai importante momente ca membru UE, în care țara ce deține acest rol este în atenția tuturor și se implică activ în coordonarea Uniunii Europene.
România a preluat președinția rotativă la începutul anului 2019 de la Austria și o va transmite ulterior Finlandei, prezidând în cele 6 luni peste 150 de reuniuni și grupuri de lucru la nivelul Uniunii Europene, continuând astfel lucrările UE în cadrul Consiliului. Statele membre își coordonează prioritățile în strânsă cooperare cu Președintele Consiliului UE și Comisia Europeană.
Consiliul UE este una din instituțiile Uniunii Europene, se reunește de 4 ori pe an și funcționează sub forma de trio – programul este realizat pentru o durată de 18 luni, țările din triadă conducând UE pe parcursul a 6 luni.
Este pentru prima dată când România va îndeplini acest rol, fiind totodată o provocare, dar și o oportunitate. Președinția Consiliului aduce greutate deciziilor luate la nivelul european, generează credibilitate în rândul celorlalte state membre și este un moment important ce asigură vizibilitatea acțiunilor României.
În ceea ce privește contextul internațional, este important de remarcat faptul că acesta se referă nu doar la ce se va întâmpla după ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europeană, dar și la cum va răspunde Uniunea Europeană și noi, ca cetățeni, la provocările globale actuale – aprox. 10% din populația lumii trăiește cu mai puțin de 6 lei/zi (cf. datelor Băncii Mondiale, http://www.worldbank.org/en/topic/poverty/overview) iar milioane de copii nu au acces la apă potabilă și educație primară.
Mare parte din aceste provocări sunt adresate prin noile Obiective de Dezvoltare Durabilă (Sustainable Development Goals) – cea mai amplă agendă internațională asumată de statele lumii pentru eradicarea sărăciei, a foametei, asigurarea unei educații inclusive, reducerea inegalităților sociale, protejarea apelor, promovarea securității și a păcii.
Din perspectiva acțiunilor de cooperare pentru dezvoltare și asistență umanitară, este șansa României de a evidenția modul în care intervențiile sale în statele partenere au adus și continuă să aducă o valoare adăugată, mai ales în ceea ce privește transferul de experiențe și bune practici adunate în perioada de tranziție:
- reintegrarea tinerilor din grupuri vulnerabile sau proveniți din casele de copii,
- furnizarea de servicii educaționale (inclusiv educație non-formală),
- dezvoltarea de intreprinderi sociale și economie socială,
- educație civică și drepturile omului,
- voluntariat și voluntariat internațional,
- sănătate,
- protecția copilului,
- organizare comunitară,
- formarea personalului din administrația publică, intervenții umanitare,
- cooperarea internațională în ceea ce privește asigurarea granițelor frontierelor,etc.
Ce poate face România să se remarce printre celelalte țări, într-o agendă dominată de contextul și dinamica europeană?
În general, statele care dețin președinția rotativă preiau mare parte din temele europene curente. Spre exemplu, criza refugiaților și migrația a fost una din temele comune, alături de cum va arăta viitorul UE post Brexit. În ciuda provocărilor legate de un buget național de asistență oficială sub angajamentele asumate la nivel european (în 2015 România a alocat peste 633 de milioane RON, reprezentând 0.09% din Venitul Național), considerăm că România poate utiliza acest moment european pentru a ieși în față cu bunele sale practici, mai ales în sfera cooperării pentru dezvoltare și a asistenței umanitare unde s-a dovedit a fi un partener de încredere.
Cooperarea pentru dezvoltare și asistența umanitară reprezintă acțiuni complementare relațiilor externe și comerciale ale României prin care sunt sprijinite statele în curs de dezvoltare cu scopul eradicării sărăciei, împărtășind propriile experiențe ale tranziției.
Mai multe informații: https://www.romania2019.eu/
