Cenacliştii lui Caragiale şi-au dat întâlnire pe 9 Mai pentru a-l comemora pe regretatul coleg şi poet Martin Culcea, dispărut dintre noia cum un an. Şedinţa de cenaclu a fost dedicată aproape integral poetului (păstrând doar rubrica “11 minute de istorie” a d-nei Emilia Luchian), fiind o îmbinare relevantă între amintiri, lectură şi analiză literară a operei sale, prin vocea unora dintre membrii cenaclului care l-au cunoscut mai mult sau mai puțin, au citit şi studiat volumele poetului.
Intervenţiile colegilor şi prietenilor apropiaţi au venit din partea lui Eugen Petri, cel care a şi deschis şirul alocuţiunilor dedicate lui Martin Culcea, Leonida Chifu, Sorin Vânătoru, Octavian Onea, Florin Manole, dar şi alte cunoştințe ale acestuia. S-au povestit întâmplări din viaţa poetului, momente şi experienţe comune. Din relatările acestora şi pentru cei care nu l-au cunoscut pe regretatul poet, descoperim o personalitate puternică, o lirică ascunsă într-o carapace dură de critic asupra vieții, “un prieten incomod”, de o sinceritate aparte. Din poveşti transpare şi o apetenţă pentru muzica clasică, “un sculptor poetic”, cum a fost numit, poezia sa fiind definitorie prin felul de a simţi profund materia şi spiritul, interiorul şi exteriorul uman. Cu o veritabilă ascuţime a minţii, Martin Culcea este considerat un foarte bun cunoscător al limbii române, stilul său liric fiind caracterizat de jocul permanent cu semnificaţiile lingvistice. El consideră cuvintele ca pe un corp uman, asemenea elementelor ce dau formă unui întreg perfect: trupul şi/sau poezia. Considerat de unii un poet dur, direct, o personalitate auto-critică, iar de alţii un poet dogmatic, având un raport razant cu propriul poem, cert este că Martin Culcea surprinde prin însăşi avalanşa de cuvinte, prin judecăţile de valoare şi printr-un început perpetuu al versurilor sale pe care le întrerupe mereu brusc, le taie din rădăcină, cu scopul de a şoca cititorul. Astfel, poezia sa este formată mereu din noi începuturi (în stilul Ion Barbu). Prin urmare, te ţine treaz, atent la ce va să vină, cultivând deschiderea şi curiozitatea pentru nou.
Volumele lecturate şi analizate de către membrii cenaclului – Luminiţa Bratu, Caty Enache, Ana Nedelcu, Ramona Müller – au pus în evidenţă firul roşu al poemelor sale – trecerea timpului. Aceste volume poartă titlurile: “BOX”, „Umoralb”, “Rostirea în şoaptă”, “Şi” – toate publicate la editura Elit Comentator şi“Amor petavan”, volum publicat la editura Karta Graphic în 2008.
Viaţa este un dar suprem pentru care să ne bucurăm. O privire mai atentă în interior, o prelungire a copilăriei în maturitate, o criză identitară, existenţială, aceasta este viaţa noastră în viziunea lirică Martin Culcea, aflată la graniţa dintre imaginaţie şi realitate, luând în considerare nostalgia copilăriei şi adultul anesteziat de rău. Oare nu el este responsabil pentru propria fericire, pentru ieşirea din propria miopie interioară? “Miopia ca un punct de vedere” vieţuieşte pe o “Stradă a sfielii” unde domină lipsa îndrăznelii de a fi – “Miopia trebuie schimbată cu agilitatea unui scamator”. Depinde cât de liber, îngăduitor, discret şi repetitiv (în sensul de perseverent) privim în interiorul nostru.
Seara dedicată poetului a fost încheiată de intervenţia soţiei sale, Luli Culcea, care ne-a prezentat artistul de după perdea, referindu-se mai ales la perspectiva lui asupra existenţei cenaclului literar. Acesta susţinea faptul că un cenaclu literar reprezintă cea mai bună formă de şcoală a poeziei, deoarece acolo te poţi dezvolta ca artist creator de condei, poţi creşte valoarea operei personale, cu condiţia de a admite criticile constructive şi de a te întoarce în permanenţă la versuri pentru a le îmbunătăţi. Răbdarea este un deziderat esențial.
“Cred că poezia este una dintre căile de a te apropia de adevăr.” (M. Culcea)
Cu ocazia Zilei de 9 Mai, la rubrica “11 minute de istorie”, d-na Luchian ne-a făcut cunoscută semnificaţia Zilei Independenței de Stat a României de la 9 mai 1877, citind pasaje relevante din carteasa “Ploieşteanul, chip şi masca” (ed. Karta Graphic, 2017)
Mulțumim tuturor pentru prezență şi contribuții!
Cronică: Ana Nedelcu – secretar literar de cenaclu
Fotografii: Ramona Müller– secretar literar de cenaclu
Amfitrion: LeonidaChifu
~sub coordonarea Asociaţiei “24PHarte” – “Nu există patriotism fără patrimoniu”
