Alegerile de anul trecut din Moldova au adus în prim plan un personaj sinistru, pe numele lui Igor Dodon. Un monument de anti-românism și anti-europenism, un slugoi de bunăvoie al lui Putin și, în general, al bolșevismului. Cu oameni ca Dodon plasați în fruntea bucatelor în țările fostului bloc sovietic, Rusia nu ar avea nicio problemă în a restaura fostul URSS. Deocamdată, Putin nu are peste tot astfel de slugoi în funcție, dar ei sunt pregătiți pentru preluarea controlului în toate țările foste comuniste.
Dacă ne uităm la declarațiile și acțiunile lui Dodon din cele nici cinci luni de când a câștigat, ne putem face o idee despre ce înseamnă neo-bolșevismul pentru care au votat moldovenii. În viziunea acestui politruc, bursele acordate studenților moldoveni de către guvernul României reprezintă o tentativă de românizare care trebuie sugrumată.
El anunță că limba oficială a Moldovei trebuie să redevină (ca pe vremea celuilalt bolșevic sinistru, Voronin) „moldoveneasca”. În școli să fie studiată nu istoria României, ci istoria Moldovei. Religia trebuie folosită din greu în politică, așa cum s-a întâmplat chiar la alegeri, când episcopul de Bălți și Fălești, Marchel, a inflamat turma credincioșilor contra Maiei Sandu, contracandidata lui Dodon, folosind abjecțiile preferate ale putiniștilor: nu e creștină, nu-și iubește patria, nu are copii. Ca să nu mai amintesc de Uniunea Vamală în care se cere Dodon, anticameră a construcției euroasiatice gândită de celebrul de acum Aleksandr Gelievici Dughin.
Dodon nu ar fi putut ajunge în fruntea Moldovei dacă nu ar fi avut susținerea celor care își binemerită astăzi numele generic de „dodoni”. Ei nu trăiesc numai în Moldova, sunt răspândiți pe oriunde au căzut semințele marxism-leninismului.
Chiar dacă pe vremea aia nu purtau acest nume, dodonii s-au dus cu milioanele să plângă la mormântul celui mai mare criminal din istoria Europei, mă refer la Stalin. Dodonii români i-au înălțat imnuri și ode lui Ceaușescu. Dodonii germani și-au turnat la STASI părinții, soții, copiii.
Dodonii polonezi, bulgari, unguri au mers alături de armata sovietică pentru a lichida „Primăvara de la Praga” a lui Alexander Dubček. După care, până la apariția lui Gorbaciov, dodonii sunt cei care au menținut regimurile comuniste, deghizați în secretari de partid, lideri de sindicat, directori de întreprinderi, primari, șefi de IAS-uri etc etc etc.
Acum, dodonii moldoveni încearcă o nouă apropiere supusă față de Moscova. Liderul lor face declarații în acest sens, merge să i se închine lui Putin, care îl ține la ușă ore întregi ca să-i măsoare hotărârea, îi retrage cetățenia unui fost președinte al României, sugerează că actualul președinte dorește lichidarea statalității Republicii Moldova, declară că jumătate din România e teritoriu moldovenesc și că în 1812 imperiul rus nu ar fi trebuit să se oprească la Prut etc. Și nimeni nu protestează. Ba chiar moldovenii îl susțin, pe principiul „lasă maică, știe el ce face, e om luminat”.
Ultima acțiune a lui Dodon, susținută de marile mase ale dodonilor moldoveni, este inițierea demersurilor pentru ca în Republica Moldova să fie desființat bacalaureatul. Desigur, sub masca grijii față de copii, asupra cărora examenul ar reprezenta o presiune prea mare.
În realitate, este vorba despre un nou pas către bolșevizare. Lecția pe care Dodon a învățat-o perfect de la iluștrii lui predecesori (de la Stalin până la Voronin) este că populația, ca să poată fi manevrată, trebuie ținută departe de educație.
Eliminarea bacalaureatului, laolaltă cu celelalte măsuri care, fără niciun fel de dubiu, urmează să fie luate, este metoda cea mai bună pentru a obține indivizi preocupați numai de necesitățile de bază, indiferenți la orice chestiune legată de spirit, democrație, progres etc. În numai câteva generații, Republica Moldova urmează a fi locuită de dodonii perfecți, cei care execută fără ezitare exclusiv ceea ce le cere dodonul suprem.
Regretabil este că în România, țara care ar putea face multe pentru Republica Moldova, trăiesc și se manifestă o sumedenie de dodoni români, indivizi a căror singură preocupare este – sau pare a fi – denigrarea a tot ce înseamnă factor de progres.
Lor le pute tot ce ține de UE, dacă ar avea cum ar desfința-o de urgență, ei preiau pe nemestecate discursul comunistoid al celor care nu știu a se menține la putere decât prin asmuțirea unor categorii de populație împotriva altora, ei întorc pe dos cuvintele, fac din țânțar armăsar când vine vorba de faptele sau declarațiile cuiva necontaminat de dodonism, înjură rupestru, exacerbează importanța patriotismului, a credinței strămoșești, găsesc permanent țapi ispășitori pentru situația generată de incompetența și lăcomia guvernanților (Soros, multinaționale).
Acești oameni au răsărit, cum spuneam, din semințele marxism-leninismului, împrăștiate de sovietici acolo unde le-a stat la îndemână. Ei sunt gata, în orice moment, să se ridice la luptă, sub deviza „Dodoni din toate țările, uniți-vă!”
Raul Sebastian Baz