Părintele Ilie Cleopa:
„Eu am trăit şi în munţi nouă ani şi şapte luni, că am fost arestat de comunişti de atâtea ori. Numai un biet pădurar a ştiut de mine, Maxim Dumbravă, Dumnezeu să-l odihnească! M-a dus în munţii Domeniului Coroanei, care a fost al Curţii Regale, unde era protecţie de vânătoare. Atâta ursărie era acolo, şi cerbărie, şi mistreţi, şi lupi, şi vulpi… Dar vara am avut mare linişte! El mi-a ajutat la făcut bordeiul, cu feciorul lui, Ilarion. Ilarion trăieşte. A fost pe aici în asta. Tată-său, Dumnezeu să-l odihnească, venea cam o dată la o lună şi-mi aducea un rucsac cu cartoafe. Dar cu frică mare venea, că fotografia mea era dată la toate posturile de miliţie din Bucovina, ca să mă prindă. Eu dispărusem din faţa la opt mănăstiri pe care le aveam pe capul meu; că aveam şi Sihăstria, şi de Sihla, şi Rarăul, şi Cămârzanii, şi Orata, şi două mănăstiri maici: Vatra Moldoviţei şi Râşca. Aproape 11 ani am fost cu aceste mănăstiri, şi am plecat în creierii munţilor. Şi acolo cu mila Preasfintei Treimi am dus lipsă, dar am avut timp de rugăciune. Eram slăbit. Dacă-mi aducea cartoafe, mâncam numai una pe zi, mai găseam un burete, o urzică, nu ştiu ce. Mai aducea săracul câte un săculeţ cu pâine uscată. O muiam cu apă rece. Ştie mila Domnului pe unde am trăit. Dar am avut linişte şi timp de rugăciune! Am mai scris nişte cărţi care, uite, şi acum s-au mai tipărit.”
Via Sfinții Închisorilor
