Domnilor, ori ne-am tâmpit, ori ne-am dus cu capul, ori suntem mai subdezvoltaţi decât credem, ori altceva s-a întâmplat. Nu este posibil, ca mie sau altuia, uitător la teviziune, nu nepărat devorator, să ni se arate pe toate posturile T.V., cu obstinenţă, ba că a murit o jigodie, ba că s-a spânzurat alta, ba că o altă otreapă este în suferinţă. Toţi milionari în euro.
De cine vorbim domnilor, de cei care au fraudat o ţară în beneficiul lor, de nişte căcaţi, să-mi scuze expresia căcatul, că nu-l merită ca apelativ , nici pe acela, de nişte neica nimeni deveniţi peste noapte oameni cu şoferi şi amante ?! Mama voastră de nemernici, sunteţi ridicaţi de toţi dobitocii de la orice televiziune la rang de oameni ? Voi mă, jigodiile dracului care aţi distrus tot ceea ce mai era bun în ţara asta să vă faceţi averi ? Voi mă, care-aţi supt ca nimeni altul tot ceea ce era lumesc şi bun şi aţi transformat tot ceea ce aveam şi noi frumos şi curat, în grotesc ? Îmi apăreţi voi mie pe toate posturile, că aţi murit, că vă zbateţi, că chieunaţi, că vă doare ?! Urlaţi, fir-ar mama voastră a dracu, urlaţi până nu o să mai puteţi. Jigodii împuţite, de care eu, ca orice om normal, mă detaşez.
Nici în groapă să nu aveţi linişte. Aşa cum stă prietenul meu cu familia fără serviciu şi plânge, aşa meritaţi şi voi, milionari de carton reeşapat, milionari de fier forjat, voi meritaţi mai multă umilinţă. Moare o jigodie miliardară în puşcărie, n-a fost bine întreţinută, sare un bou de parlamentar, du-te măi jigodie de parlamenatar, să vezi cum stau oamenii în spitale. Oameni corecţi, oameni buni, cu mulţi ani de muncă.
De muncă, fraţilor de la televiziuni, oameni cu 45-50 de ani de muncă corectă, cu o pensie mizeră, stau în spitale mizere şi tu vii să-mi spui că stă inculpatul într-o stare similară. Nu, niciodată, la fel cu bunul pensionar. Să nu dea Dumenzeu să te duci senatorule într-un buncăr cum este spitalul oricare. Sau să dea ! Tu nu te duci, senator mic şi de rahat pentru că ai bani şi te poţi pişa pe tot ceea ce nu-i al tău. Adică pe banii noştri. Adică, pe noi.
Mi-e frică că voi şi cretinii care-i apăraţi aveţi să faceţi copii. Au să iasă nişte monştrii, ca voi, hulpavi şi beţi de maşini şl putere. Îmi arată cretinii ăia de la televiziune că au pierdut , săracii milonari, un milion sau două de euro şi chiar vreo femeie, şi eu ar trebui să plâng, că ce necaz li s-a întâmplat. Noi ne-am pierdut servicii şi copii noştri plâng de foame la masă, şi ne trebuie să ne pese, de ei sau de moartea lor, care o dorim din suflet. La toţi. Tuturor care-au tâlhărit acastă ţară nu le doresc decât moarte prin chinuri, aşa cum ne-au dat şi ei nouă, le doresc ca ziua de mâine să nu o vadă, să plece din sufletul şi inima noastră încărcată de atâta obidă,cu rictus pe faţă.
Au murit în această perioadă trei frumoşi şi buni scriitori, domnilor de la T.V.-uri, ştiu nu făceau rating, dar au murit nişte oameni. Mari oameni. Nu, nişte şoareci. Nimeni nu i-a băgat în seamă. Daţi-ne tot timpul la televizor credinţa că cel care fură e pus pe piedestal şi atunci, dragi formatori de opinie să nu ne mai gândim de ce copilului nostru nu-i mai place bunul simţ. Ruşine. Îmi este frică să trăiesc în democraţia voastră !!! Sper din toată inima să mă ia dracul înainte să vă mai înjur o dată. Nici măcar nu meritaţi zbaterea mea… Oricum nu pricepeţi decât hoţia. Mama voastră de impostori!!!…
(Dan Minoiu)