Motto: ”Am în permanență două valize pregătite, ca-n armată, că nu se știe când se dă alarma”
Interviu din iulie 2007 cu Constantin Savu, secretar general al F.R. Judo, director executiv al CS Petrom
(urmare din ediția 20 noiembrie 2020)
Parte de tatami
R.: V-a fost ameninţat gâtul pe parcursul mandatului de secretar general al Federaţiei?
C.S.: Mai degrabă nu. Am început să urmăresc toate problemele care nu-şi găsiseră rezolvare în timp. A fost o perioadă grea, întrucât am preluat funcţia într-un moment în care Federaţia acumulase anumite datorii. Eu zic că mi-am apărat gâtul destul de bine. S-au realizat multe salturi şi în ceea ce priveşte rezultatele obţinute de sportivi. Am avut întotdeauna grijă să rezolv problemele legate de baza materială. Mi-am dorit să practicăm judo pe saltele originale, de care eu n-am avut parte. Maleolele mi-au fost afectate în câteva rânduri. Am avut şi entorse. Nu de puţine ori, omoplaţii erau proiectaţi, printre saltele, pe parchet. Am dotat multe secţii cu tatami, destinat nu numai antrenamentelor, ci şi desfăşurării unor competiţii. Şi mă voi ocupa în continuare de această problemă, fie că voi rămâne secretar, fie că nu. Am adus pentru loturile naţionale costume de judo cum şi-au dorit. Multe secţii au primit kimonouri pe durata mandatului meu. Am urmărit ca şi
competiţiile zonale, nu numai finalele, să se desfăşoare pe saltele competiţionale, aşa cum se desfăşoară şi pe plan internaţional.
R.: Sunteţi şi directorul CS Petrom. Unde aveţi mai multe bătăi de cap, la club sau la Federaţie?
C.S.: Fiind angajat pe două fronturi, cu Federaţia şi cu CS Petrom, am multe de rezolvat. Adeseori, este necesară prezenţa mea la faţa locului pentru a lămuri unele probleme. Cele de la club sunt mai mult de rutină.
R.: Probleme administrative, plictisitoare?
C.S.: Există şi o astfel de latură a activităţii mele. Însă la Federaţie sunt probleme de o anumită complexitate, chiar complicate. Trebuie să te îngrijeşti să ai mereu bani pentru pregătiri, pentru refaceri, să asiguri tratament medical sportivilor accidentaţi. Banii de la buget nu ajung nici pentru o jumătate de an. Trebuie să te gândeşti permanent la autofinanţare.
România a bătut Rusia
R.: Aşadar, o activitate prodigioasă…
C.S.: Foarte. Să nu se uite că FRJ a organizat, în 2004, pentru prima dată în România, Campionatele Europene de seniori. Acestea au fost programate iniţial în Serbia, la Belgrad, însă acolo se iscase un conflict intern, legat de provincia Kosovo. UEJ a luat hotărârea să se desfăşoare, la aceleaşi date, într-o altă ţară. S-a discutat în forul european asupra celei mai bune opţiuni. Urma să se aleagă între România şi Rusia. Rusia fiind prea departe, s-a optat pentru România. În 40 de zile am organizat un campionat european pentru care am fost felicitaţi. În acest interval, dacă am dormit câteva zeci de ore, dar am obţinut calificativul foarte bine şi nota 9+ de la UEJ.
R.: Cum de v-aţi descurcat într-un timp atât de scurt?
C.S.: Am fost sprijiniţi cu sume importante de către oameni care iubesc judoul. A trebuit să formăm un Comitet de Organizare,alcătuit din preşedintele FRJ, vicepreşedintele Viorel Bârloiu, de Paul Augustin, Bogdan Negruzi, Bogdan Smădoiu. Zi şi noapte au fost alături de noi antrenorii federali Nicolae Marinescu şi Gheorghe Savu.
Şi lucrurile nu se opresc aici. Cu ocazia Campionatului European am solicitat organizarea unei Cupe Mondiale în România. Într-un an, competiţia este rezervată fetelor, în următorul, băieţilor. Anul acesta, între 18–20 mai, au evoluat băieţii. În plus, concursul punctează pentru Jocurile Olimpice. O altă competiţie de anvergură pe care o organizăm este Turneul Internaţional de Cadeţi de la Ploieşti, pentru băieţi şi fete (ediţia din 2007 s-a desfăşurat în 20–22 aprilie – n.r.), unde numărul participanţilor a crescut de la o ediţie la alta. Reprezentanţii tuturor ţărilor prezente în concurs rămân, după turneu, la stagiul de pregătire organizat tot de noi. Problemele organizatorice sunt numeroase, pentru că avem foarte multe competiţii, stagii, seminarii. Primim ajutor de la Comisiile şi Colegiile Federaţiei. Ion Ene Mircea, preşedintele Colegiului Central al Antrenorilor, se preocupă să invite în fiecare an la stagii lectori din Japonia şi din Europa – cum ar fi Katanishi, Florin Lascău, venit din Suedia, sau italianul Pierluigi –, cât şi lectori din ţară.
Bilanţ 2003-2006
R.: Cu ce bilanţ se laudă Federaţia în aceşti patru ani?
C.S.: Sunt multe de spus aici. 2003 a fost un an competiţional bun. Un număr de 156 de sportivi ai loturilor de seniori, juniori şi cadeţi au participat la 22 de competiţii internaţionale, de la care s-au întors cu 70 de medalii. Din 2004, remarcăm o creştere sensibilă a participării româneşti, dar şi în privinţa rezultatelor obţinute de sportivii noştri. În anul respectiv, 302 sportivi au participat la 31 de competiţii şi au obţinut 31 de medalii. În 2005, 320 de judoka au adus 109 medalii de la 35 de competiţii, pentru ca, în 2006, 325 de sportivi să ne aducă 131 de medalii de la 38 de competiţii. La acestea trebuie adăugate premierele la care m-am referit.
La ediţia „europenelor” pentru seniori de la Bucureşti am obţinut două medalii de aur, prin Alina Dumitru şi Ioana Aluaş, şi o medalie de bronz, prin Daniel Brata. Anul 2005 a început în forţă, prin obţinerea la Campionatele Mondiale a unei medalii de bronz prin Alina Dumitru şi a două locuri V. La „europenele” de seniori, cei trei medaliaţi de la Bucureşti au recidivat:Alina Dumitru a cucerit iarăşi aurul, iar Aluaş şi Brata au obţinut medalii de bronz. Cele două fete s-au evidenţiat şi în 2006, Alina devenind (pentru a treia oară) campioană europeană, iar Ioana vicecampioană. Cât priveşte 2007, Alina este calificată la Jocurile Olimpice, iar Ioana Aluaş se va califica sigur. În plus, Alina a câştigat cel de-al IV-lea titlu european.
Doi băieți și două fete
R.: La iniţiativa Federaţiei, au fost înfiinţate, la începutul anului, două noi centre naţionale pentru pregătirea cadeţilor. Văd că, într-adevăr, n-aveți de gând să încetiniți ritmul!
C.S.:Am înfiinţat, la data de 8 ianuarie, centrul de cadeţi – coordonat de domnul Octavian Creţu -, la Sibiu, şi pe cel de cadete – coordonat de domnul Stănică Grosu -, la Focşani. Domnul Grosu a afirmat într-un interviu: “E formidabil. În acest fel, se creează un suport de performanţă fructificabil în viitor. Îndrăznesc să apreciez că, urmare a acestei iniţiative, judoul nostru va prinde alt contur”.
R.: Ce sperați de la anul 2007?
C.S.: Fie că ne referim la CS Petrom, fie că avem în vedere judo-ul național, dorința noastră una este: să calificăm sportivi pentru Jocurile Olimpice de la Beijing și să ne situăm cât mai sus în topurile medaliaților. Vrem să avem cât mai multe rezultate foarte bune. Sportivii, antrenorii, colaboratorii și partenerii noștri merită cât mai multe satisfacții.
R.: Câți judoka v-ați propus să calificați pentru Jocuri?
C.S.: Minim patru. Doi băieți și două fete.
Bărbatul la 60 de ani
R.: Judo v-a răpit mult timp din viață. A meritat?
C.S.: Cred că cea mai mare parte din timp. Cei care fac sport de performanță nu au weekend–uri. Este necesară o armonie perfectă în familie. Mai ales la mine, care am în permanență două valize pregătite, ca-n armată, că nu se știe când se dă alarma. Uneori, nu pot să știu cu siguranță unde voi pleca săptămâna viitoare. Trebuie să fii mereu pregătit, pentru că dacă stai să numeri zilele, nu faci nimic. Sunt cam 21 de finale interne și vreo 40-50 pe plan extern și n-apucăm să participăm la toate. După cum știu toți iubitorii de sport, judoka români au obținut numeroase rezultate notabile în ultimul timp. Indiscutabil, în fruntea ierarhiei se situează Alina Dumitru, sportiva clubului Petrom–Steaua, cvadruplă campioană europeană.
R.: În primăvară ați împlinit 60 de ani. Cum se simte directorul–secretar general la această frumoasă vârstă?
C.S.: Tânăr și cu poftă de muncă.
R.: Cum vă apelează apropiații?
C.S.: Îmi spun Costică.
R.: Cum l-au sărbătorit pe Costică?
C.S.: Mi-au făcut multe surprize. Ziua de naştere m-a prins la un concurs, la Oradea. Nu se putea să-i am pe toţi lângă mine în acea zi. Dar am avut parte doar de urări de bine. Recunosc: am fost foarte emoţionat. Da. A meritat. Pot afirma că satisfacţiile au fost pe măsura dăruirii. Judoul mi-a oferit multe, dar şi eu lui.
Interviu realizat de Leonida Corneliu CHIFU
