close
Cenaclul I.L. CaragialeCronicăPromovate

Cronică literară, 1.07.2019 – Ședința cenaclului literar I. L. Caragiale

– Ce faci, tu ?
– La ceai, la Adu !
– La ora cinci ?
– Exact ! P-aici !

Imortalizăm vara …

Revista Presei ne este actualizată și prezentată de Ioan Vintilă Fintiș cu articole din ”România literară ”, ”Luceafărul de dimineață”, „ Cafeneaua literară”și ”Orizonturi”.

Dan Cristea îl citează pe George Călinescu care la 33 de ani afirma: ”Literatura se face prin cultură, iar cultura prin lectură.” Tot Dan Cristea o reactualizează pe Nora Iuga, reproducând opere din vasta publicație literară a acesteia. Noua rubrică lui Alex Ștefănescu Poeți de ieri și de azi, are menirea de a construi un liant necesar între generațiile literare.

Daniel Bănulescu, membru vechi al Cenaclului I. L. Caragiale detaliat de foarte multe multe conjunctural, fragmentează : ”Lumea invizibilă dansează strâns îmbrățișată cu lumea invizibilă ”.
Lecturile prezentate în cadrul ședințelor noastre reliefează personalitatea unor personajele interlope, bine definite în spațiul său literar.
Intervenția lui Theodor Ghiondea face referire la hermeneutica lui Călinescu și modul de bordare a activității lui Mateiu Caragiale. Egolatria devine parte semnificativă de abordare și sinteză a lui Călinescu.
Horia Gârbea în ”Luceafărul de dimineață” scrie despre Sorin Lavric noua apariție editorială.
”Cafeneaua literară” îl are ca protagonist pe Virgil Diaconu cu ”Poezia începe la Summer” de Constantin Daniel, medic psiholog.
Rubrica ”Cel mai recent poem” este deschisă de către Luminița Bratu. Colega noastră ne mărturisește că scrierea sa este influențată de dialogurile din cadrul cenaclului referitoare la suflet, susținute de ipotezele lui Florin Manole, precum și de lecturile revelatoare ale lui Toma de Aquino. Identificarea esenței umane în suflet verifică realitatea umană corelată cu cea divină.
Surpriza acestei jumătăți de an o constituie prezența tânărului Alexandru Popa care ne oferă un microrecital la chitară, dar și ne lecturează câteva dintre poemele sale.
Valentin Irimia, revenit după o lungă absență ne încântă cu un sonet ”Rătăcit în propriul nume”. Ramona Müller citește poemul creat în timpul ședinței de cenaclu ”on-off”, recunoscând că a fost inspirată de Marian Smaranda.

”Cronica unui film” pusă la dispoziție de Mihai Ioachimescu ne propune o ”temă deprimantă, dar încă actuală” rulată de pelicula ”Silkwood” . În distribuția filmului joacă Kurt Russel și Meryl, actrița cu cele mai numeroase nominalizări la Oscar. Regia este asigurată de Mike Nichols. Filmul reprezintă un fel de ”Cernobâl american” al anilor ‘70, deoarece redă atmosfera și realitatea pericolului de contaminare dintr-o uzină nucleară. Karen Silkwood, interpretată de Meryl Streep se transformă ”într-un fel de Ioana dˈArc” încercând să dezvăluie opiniei publice adevărul referitor la infracțiunile comise în domeniul nuclear. Având 40 de ori mai mare decât limita legală radioactivă , Silkwood contactează un reporter de la The New York Times pentru a-i pune la dispoziție informațiile pe care le-a strâns. Moare însă…accident sau crimă ?

Florin Manole ne redescoperă valențele sufletești, ideea existenței lui Dumnezeu și valorile creștine. Omul este ființa prin care Dumnezeu pătrunde în natură. Omul nou este cel trecut prin credință și prin sistemul determinat de divin și reprezintă mai mult decât o legendă, o actualitate …Surâsul Tatălui coboară din ceruri prin privirea și zâmbetele sfinților. Iubirea este o minune deoarece naște spontan reciprocitatea. Orice mare iubire este întotdeauna reciprocitate.
”Geniul meu stă în nările mele” afirmă Friedrich Nietzsche, considerând că realitatea reprezintă ceva foarte crud, o realitate senzorială, ceea ce face ca sufletul să fie iritabil în fața realității materiale. Lucrurile mărunte fac diferența dintre profunzimea sufletului din Antichitate și cea din Europa occidentală contemporană ele colorând nuanțele sufletești, printre care se numără și ura. Autodepășirea omului determină ura. Voltaire în scrisorile sa filosofice ( cea cu nr. 25) descrie răfuiala unui creștin. Voltaire se revoltă cu Pascal, se luptă cu cel care a descris cel mai bine sufletul creștin. Învățătura de credință a creștinismului poate înălța și valorifica, explica și așeza sufletul, susține Pascal. Voltaire restrânge definiția sufletului la necesitatea individuală și colectivă, imediată și pragmatică : ” Pe măsură ce oamenii vor trăi din ce în ce mai bine, viața le va fi mai ușoară și mai asigurată.” Nălucirea lui Pascal vis-à-vis de complexitatea și profunzimea structurii sufletești va fi anulată de progresul tehnologic, ce va oferi omenirii un nivel de trai mult mai ridicat și facil prin instrumentele de care vor beneficia oamenii în viitor. Voltaire și Nietsche au oferit un contra-exemplu sufletului creștin bazat pe argumente raționale.

Ca de obicei, discuțiile suscită interesul și opinia incisivă a lui Marian Smaranda are prioritate : ”Voltaire, de fapt, are un dezgust pentru religia creștină. Aceasta îl face pe om sclav și îl face să mai plătească impozit, acolo, unde este iarbă verde.”

Ghiondea consideră că argumentele de estetizare a sufletului susținute de Nietzche sunt
legate de existențialism, acestea fiind o atitudine vehement sentimentalistă. Domnul profesor dându-i dreptate lui Smaranda, percutează argumentativ teoria sofiologiei. Smaranda cere explicații, iar le vin din partea colegului nostru. Serghie Bulgakov este cel care susține că Sf. Duh este o teoretizare, o dogmatizare, o analiză mai detaliată decât o avem de la sfinții părinți.” Creștinismul din acest punct de vedere se manifestă ca o ” practică ezoterică și inițiatică din oportunități diverse”. Opera de artă în perioada lui Nietzche nu avea nevoie de interpretări filosofice. Era interpretată și luată în seamă ca atare. Cultul mitologiei amestecat cu mirodeniile artei mileniului XIX creează discrepanțe culturale în foarte multe țări. Nodul dilematic al problemei constă în existența cultelor prezente (vechi, antice) la un moment dat și autenticitatea religiei din zilele noastre.

”Între Uniunea Sovietică și SUA există o singură diferență cantitativă. Un student străin îmi spunea : Pot să îmi imaginez Albania ca un Neon ?”

Toate exagerările lui Nietzche sunt o tradiție în filosofia psihologizată și psihologizantă a secolului 19.” Sorin Vânătoru și Marian Smaranda completează tabloul înrămat în discuții superlative :
– De ce reforma este formală ? întreabă Smaranda
– Depinde de spațiul exterior al manifestării ! E ca și cum ai privi un abuz al unui alt
abuz, un fel de sacrificiu. Originea tuturor tulburărilor și eșuărilor de mai târziu din fiosofie s-a datorat diferenței de mesaj.

”Mesajul pur” la care se face referire în discuțiile ședinței Smaranda,caută esența retoricii care se bazează pe fundamentul cristalizării mesajului doar printr-un proces bine definit și definitivat. 102% Ghiodea ne așează umerii literari în bibliografia lui Blaga pentru care garantează vis-à-vis de subiectul analizat. ”Limbajul kantian transformat de Blaga și trecut de cenzura existențială ne obligă să ne asumăm asupra elementelor artificiale induse.”

Respirația teologică îmbină literar și opinii individuale legate de creștinismul ortodox cu practica lui Steinhard îmbinând multe elemente pro sau contra. Expirăm…

La Rubrica principală, eu, personal descopăr o POEZIE.

Diana Petroșanu (Femeia alogenă)

Ioan Vintilă Fintiș ne prezintă un scurt CV al autoarei. Fără să vreau, mă pun în locul ei. O privesc. Mâinile îi tremură. Țigara se unduie fumegând între două spirale de nicotină…mi-aduc aminte de ”botezul” meu din cadrul cenaclului. Îmi revin câteva foi pe care le parcurg cu insațietate…versurile ei mi-aduc aminte de începuturile mele și reverberez…

E mai tânără cu 2 ani decât mine și scrie bine….demult, la seara de autor din cadrul cenaclului nu mi-a fost dat să lecturez cu mare plăcere un asemenea autor.
Este o ”poezie dezbrăcată de dulcegăriile și stările lirice care brodează în general poezia feminină, mai ales la poetele care nu au un bagaj cultural poetic, lucru care este valabil și pentru alte categorii de așa ziși poeți. Versurile se croșetează în preajma umbrei și a nimicului.” (Ioan Vintilă Fintiș).

Necuvântare

Mă frâng
fără un cuvânt
ca și cum nimicul
ar fi mai important
decât o clipă
în netăcere

când-necând
mă întorc la mine
mă înfășor zdrobit
cu propriul eu

Smaranda recomandă ca textele să fie corecte scrise din punct de vedre gramatical. În plus o invită pe autoare să caute să dezvolte sensul poetic prin spații mult mai largi decât celor oferite, deoarece miza versului se pierde înainte de a fi căutată. Rigurozitatea mesajului constă în plurivalența mesajului transmis, chiar dacă este un mesaj bine transmis din primele două cuvinte. Ciudățenia versului constă în faptul că nu îi găsești acel ”ceva”, tragismul necesar care aici, pare destul de plat, indefinit…

Noi, cenaclistele susținem tema feminină a Dianei Petroșanu, regăsindu-ne în versurile ei. Ne apărăm și luăm cuvântul. Grațiela Avram consideră că lectura noii colege de cenaclu respirabilă în suflul contemporan. Susțin argumentul și afirm că de mult Cenaclul nu a mai dezbătut la rubrica de sine stătătoare o asemenea lectură de calibru, în vers alb. Poezia Dianei are mutilare, frumusețe și incertitudine. I se recomandă amploarea analizei pe filon de structură poetică.

Ora fiind mai înaintată decât cea propusă, ne-am retras, eu și Dimi, înainte de finalizarea ședinței de cenaclu. Despre celelalte rubrici nu pot să îmi dau cu părerea, pentru că nu am fost prezentă.

– Căldură mare, mon cher !

de Ramona Müller, coana secretarița

Leave a Response

Politică comentarii: Site-ul acesta a fost creat pentru a susține și a încuraja dezbaterea și schimbul de opinii și argumente. Încurajăm și apreciem opinii contrare celor exprimate în articolele publicate pe acest site, însă atâta timp cât afirmațiile se fac pe un ton respectuos, mai ales când sunt adresate autorului sau unui alt comentator.