close
ActualitateCenaclul I.L. CaragialePromovate

Cronică literară ~ Cenaclul „I.L.Caragiale” Ploieşti (30.01.2023)

De ziua lui Caragiale, la orele 5 trecute fix, ne rostuim în spiritul lui nenea Iancu la Filarmonica Paul Constantinescu.

Mihai Ioachimesu, în cadrul rubricii Cinefilonul, ne prezintă filmul Calvarul/ Calvary, un film de dramă irlandez din 2014, scris și regizat de John Michael McDonagh. Părintele James este un preot bun, fidel integrității spirituale. Într-o zi, un bărbat nevăzut îi spune la confesional că îl va ucide tocmai pentru că nu a făcut nimic rău. James are răgaz o săptămână pentru a-și aranja afacerile, timp în care ajută sufletele pierdute din parohie în vizite ce ar trebui să scoată la iveală și posibilii suspecți. Pregătirea lui pentru moarte este complicată și de sosirea fiicei sale, care a încercat nu demult să se sinucidă.

Filmul irlandez „Calvary” prezintă o lume desacralizată, lipsită de credinţă, de etică sau de ruşine şi cu dispreţ faţă de oameni, o imagine a Occidentului scufundat în bezna înapoierii spirituale. Aflat într-o misiune grea de îndreptare a oamenilor pe drumul credinţei şi încercând să le insufle enoriaşilor respectul faţă de semenii lor, părintele James se confruntă cu imoralitatea, răutatea şi ticăloşia acestora şi se simte neputincios. „Eşti în întuneric. Încerci să vorbeşti, dar nu poţi. Încerci să te mişti, dar nu poţi. Încerci să ţipi, dar nu-ţi auzi ţipătul. Eşti îngropat în propriul tău corp, urlând de frică”, aşa poate fi descrisă starea sufletească a preotului care încearcă să-şi salveze enoriaşii de patimile animalice care le-au înrobit sufletele. Filmul degajă o stare de pesimism şi de disperare, care atinge paroxismul în final. Problemele puse în discuţie sunt grave şi aruncă o umbră asupra valorilor spirituale ale lumii contemporane. Conflictul ideatic al filmului este susţinut de interpretarea strălucită a lui Brendan Gleeson, care conferă personajului principal o stare de tragism şi de deznădejde. Neputând să-şi îndeplinească misiunea, personajul îşi acceptă propriul sacrificiu în încercarea de a trezi oamenii din amorţirea spirituală în care se complăceau. Finalul este ambiguu, nedezvăluindu-se spectatorilor dacă sacrificiul celui bun va avea vreun efect asupra celor răi. În orice caz, fiecare om are libertatea de a alege dacă vrea să fie bun sau rău.

Istoria nu doarme! Emilia Luchian ne prezintă o interesantă pledoarie a somnului, cu motive și semnificații mitice în funcție de civilizație. Hypnos, în mitologia greacă, zeul somnului plin de fantasme întunecate si frate al zeului morții, Thanatos. Ca și acesta, era reprezentat ca un tânăr, de obicei adormit sau cu o torță gata să cadă, adesea înaripat sau cu aripi la tâmple. Se spune că datorită lui îi datora Endymion, pastorul frumos de care se îndrăgostise, capacitatea de a dormi cu ochii deschiși. La ajutorul lui apelase și Hera, atunci când a vrut să îl adoarmă pe Zeus pentru a acționa nestingherită asupra lui Heracle. Când s-a trezit, Zeus a vrut să îl arunce în mare, însă pentru a nu-i îndurera mama, zeița nopții temută și respectată de Zeus, nu a făcut acest lucru. Era fiul lui Nyx și al lui Erebus. Aflăm că există un somn bun, altul rău, un somn letargic și altul spiritual. În folclorul nostru și basmele românești, din sfera de semnificații delimitată putem menționa somnul voinicesc, puterea somnului sau somnul fără leac. Supraviețuiesc astfel rosturi arhaice întipărite în colinde prin care se trezesc gazdele, sfinții, chiar și Dumnezeu.

Pentru mentalitatea mito-poetică, somnul (mai ales cel letargic) se confundă cu moartea. Thanatos (zeul morții) și Hypnos (zeul somnului) sunt frați în mitologia greacă.  Morpheus era cunoscut drept Zeul viselor, cel cu uimitoarea capacitate de a apărea în visele muritorilor sub orice formă. Morpheus însuși are capacitatea de a vizita visele, oferind înțelepciune și îndrumare. El apare întotdeauna ca un om în vise și este un maestru al iluziei și al artei de a-i imita pe ceilalți. Morpheus poate să ia înfățișarea oricărui bărbat și să-l înfățișeze perfect, imitându-i aspectul, vocea și comportamentul cu precizie. Cu toate acestea, Morpheus poate apărea doar ca un bărbat și nu este niciodată văzut sub nicio altă formă.

Cele mai recente creații aparțin următorilor membri ai cenaclului: Livia Dimulescu, Maria Bem, Ionel Sima, Ileana Anamaria Stoica și Gabriel Comanroni. Nicolae Stanciu recită câteva poeme din noua antologie Fintologia, coordonată de Președintele Cenaclului “I.L. Caragiale” Ploiești, Ioan Vintilă Fintiș. Cati Enache ne prezintă  poemul Ziua de lucru al lui Horia Gârbea. Ramona Müller îl omagiază pe Conuʹ Iancu, de la a cărui naștere se împlinesc 171 de ani.

 

Luminița Bratu este protagonista acestei seri.  S-a născut la 22.09.1951 în localitatea Râfov-Prahova, iar din 1959 se mută împreună cu părinții la Ploiești unde urmează studiile gimnaziale și liceale la Colegiul „Mihai Viteazul” , fiind absolventa acestuia în anul 1971. Urmează cursurile Facultății de Filologie a Universității „Al.I.Cuza ” din  Iași, Secția română –engleză, iar din 1975 până în 1997 profesează în orașul Tg. Ocna, după care revine la Ploiești. Între anii 1997 -2010 își desfăsoară activitatea didactică în cateva licee: Liceul Pedagogic,  Colegiul Tehnic „Toma N. Socolescu ” și Liceul de Artă „Carmen Sylva „. În 2017 apare în public în cadrul Cercului de Lectură „Ion Stratan”, iar din 2018 frecventează si devine membră a Cenaclului „I. L. Caragiale”. Este prezentă in antologiile cenaclului „Sub semnul integratorului „, ed. Grinta, Cluj, 2020, „Legenda punctului „, ed. Grinta, Cluj, 2021 și „Oracole si viziuni ” ed. Grinta, Cluj 2022. Pe parcursul anului 2021 colaborează și la revista online a cenaclului  24 PHarte și  revista „LITERADURA” Buzău. În aprilie 2022 apare primul său volum de poezie întitulat „MEMORIA VÂNTULUI „, ed. Grinta, Cluj. În luna decembrie a aceluiași an publică cel de-al doilea volum bilingv cu titlul „OMUL CARE A FUGIT DIN VIS /THE MAN WHO RAN FROM DREAMING”, a cărui traducere îi aparține.

Colega noastră ne mărturisește că a rămas fidelă editurii Grinta și este foarte mulțumită de colaborarea cu Ioan Vintilă Fintiș care a îndrumat-o și a coordonat cele două volume. Și cum fiecare carte este o treaptă în evoluția unui scriitor, și OMUL CARE A FUGIT DIN VIS /THE MAN WHO RAN FROM DREAMING ne dezvăluie o altă Luminiță Bratu, cu un stil mai profund și centrat pe teme existențiale. Ea ne recită câteva poeme atât în limba română, cât și în limba engleză.

 

Maria Bem consideră că poezia Luminiței Bratu  se întrepătrunde cu spiritul ei fin de observație.  Temele poeziei sale sunt adeseori cele ale naturii, dar și cele ale esenței umane. Cati Enache o admiră pe colega noastră pentru tenacitate, determinare și perseverență. De-a lungul anilor a reușit să își formeze un stil specific, pentru că ea trăiește poezia. Ioan Vintilă Fintiș afirmă hotărât Luminița Bratu este o poetă adevărată.

Mihail Ivănescu, Cati Enache, Emilia Luchian, Pr. Bogdan Costin Georgescu, Gabriel Comanroni, Maria Bem, Chifu Leonida Corneliu, Ionel Sima, Dan Simionescu, Mihai Ioachimescu, Doina Ofelia Davidescu, Alice Neculea și Ioan Vintilă Fintiș împreună cu Nicolae Stanciu
Mihail Ivănescu, Cati Enache, Emilia Luchian, Pr. Bogdan Costin Georgescu, Gabriel Comanroni, Maria Bem, Chifu Leonida Corneliu, Ionel Sima, Dan Simionescu, Mihai Ioachimescu, Doina Ofelia Davidescu, Alice Neculea și Ioan Vintilă Fintiș împreună cu Nicolae Stanciu

                                           

                                                                                                                  Ciocârlia

 

Ciocârlia

E un suflet

Cu fereastră

 

Are pene, ochi

Și cântec

Pe-nțelesul cerului.

 

Omul nu are decât două alternative, fie să trăiască rupt de orice ispite, ori să trăiască într-o realitate paralelă pe care și-o construiește cu fantezie, în fel și chip. O, când visează, omul e un zeu (Friedrich Hölderin). Anticii au evadat în Olimp, într-o realitate ideală, oamenii reprezentați de ei avâd forme divine. Omul nu vrea să trăiască normal. Fantezia și inspirația, cel care îl satisfac plenar sunt și cele care îl reorientează către interior. Atunci când cantitatea de poezie transpusă în poezie devine fugă, avem de-a face cu o multiplicare a EUrilor. Poezia Luminiței Bratu este menită să surprindă curgerea de gânduri, imagini, năzuințe, negări, amintiri și îndoieli. Cunoașterea lumii exterioare este stimulată de către intelect, dar să visezi cuvântul înseamnă să ieși, apoi să intri din lumea largă a visului. Luminița Bratu pare că scrie o poezie simplă, dar ideile simple corespund obiectelor simple. Ea însăși este simplă și complexă în același timp, calmă și harnică în cuvânt. Lumea exterioară, odată divizată de conștiință,  implică o cunoaștere spațială și cantitativă. Autoarea vrea să cunoască compatibilitatea dintre conștient și conștient. Și o face rafinat, subtil și elegant. Omul care a fugit din vis este o carte care își caută cititorul!

 

Transfigurare

 

Stau întins pe

Patul lui Procust

Pregătit să mă dezmierd

Cu gustul extravagant

Al eternității

 

Mă simt mai egal cu mine

Și mai puțin cu ceilalți

 

Adorm fără voie în acest pat

Al incertitudinii

 

Visez să devin altcineva

Înainte de a mă preda

Spre a fi întins sau scurtat

În zorii ascuțiți

Din anotimpul mieilor 

 

 

Cronică: Ramona Müller

Poze: Ramona Müller şi Emilia Luchian

*sub coord. Asoc. “24pharte” ~ Nu există patriotism fără patrimoniu. Preşedinte: Ioan Vintilă Fintiş. Secretari literari: Ramona Müller şi Ana Nedelcu

Leave a Response

Politică comentarii: Site-ul acesta a fost creat pentru a susține și a încuraja dezbaterea și schimbul de opinii și argumente. Încurajăm și apreciem opinii contrare celor exprimate în articolele publicate pe acest site, însă atâta timp cât afirmațiile se fac pe un ton respectuos, mai ales când sunt adresate autorului sau unui alt comentator.