mă retrag pe fâșia
îngustă dintre amintire
și vis decupez litere
pentru piesa pierdută
toate numele lui
locul de joacă comun
lujeri înalți
peste umbrele reci
cortegii de frunze
răsar în răscruci
dimineața și seara
repet distanțele
se măsoară în zile lumină
un vis se termină
și altul începe
crude aripi de îngere
frunze căzute închipuie
liniștea zeie între răsărit
și apus ca o stivă
de cărți interzise
așteptarea și ajungerea
într-un un spațiu
oricare oriunde orcând
începi să întrebi tu cine
mai ești …nopți de nesomn
Ana Urma
