Ca să se poată sfinți ucenicii cu adevărat, Domnul a trebuit să Se sfințească mai întâi pe Sine Însuși; ca să-i poată face să moară, a murit mai întâi El; ca să-i poată învia și înălța la cer, a făcut aceasta mai întâi cu Sine Însuși. Slavă Ție, Care ne-ai arătat cel mai de preț și cel mai fericit drum spre slavă: umilința; cea mai curată și cea mai sfântă împlinire a voii lui Dumnezeu: iubirea; și cea mai desăvârșită fericire: aceea de a îndrepta și sfinți pe alții, prin iertarea Ta.
Taina și Minunea sunt cel dintâi lucru pe care ni-l arăți acum cu pilda Ta, când vrei să ne deschizi mintea asupra celei dintâi trepte pe care sui la cer: umilința cea mai adâncă, de care avem nevoie atunci când cercetăm vina altora; dragostea cea mai adâncă atunci când mustrăm; tăcerea cea mai mare atunci când iertăm și bunătatea cea mai deplină în toate acestea.
Părintele Constantin Sârbu, Lacrimă și har, Editura Bonifaciu, 2010
