close
PersonalitățiPromovateSport

Dan Deliu (II): ”Când observ nedreptăți flagrante, trec peste spiritul de conservare și devin un samurai”

Interviu cu Dan Deliu, doctor în arte marțiale, prof. univ. dr. La ANEFS București, antrenor, membru în Consiliul Director al FR Judo (II)
(urmare din ediția 12 septembrie 2020)

Motto: ”Ca oricare altă disciplină marţială, judo începe cu muncă şi perseverenţă, continuă cu modestie şi respect şi nu se termină niciodată, ştafeta se duce mai departe ca o spirală spre infinit!”
”Știința de a ucide merge până la perfecțiune. În acest punct, deja vorbim despre o artă.”

 Judo universal sau mai duri decât teroriștii

R.: Sunteți mulțumit de felul în care evoluează judoul românesc?
D.D.: Dacă există un judo românesc, aceasta se datorează muncii fiecăruia dintre cei ce au ajuns maeştri (centuri negre) şi continuă să se perfecţioneze prin judo şi totodată să ofere şi celorlalţi cât mai mult din experienţa extraordinară acumulată prin practica judo!
R.: Ați cercetat ce loc ocupă judo în preferințele românilor?
D.D.: Judecând după numărul de practicanți, în topul sporturilor preferate de români judo ocupă locul 5 după fotbal, înot, gimnastică şi atletism! Cred că suntem pe un drum bun.
R.: Dacă nu mă înșel, doriți ca orice cetățean să fie un practicant al artelor marțiale, în special al judo-ului, pe care ați vrea să-l vedeți prezent în orice instituție.
D.D.: Desigur. Mai întâi judo, pentru că nu este violent. Și sunt de acord că nu poți să pui copiii să lupte în gale de Local Kombat. Pe cei care susțin examene la Poliție sau la Jandarmerie i-aș întreba: ce sport ai practicat? ”Păi, fotbal, volei”, mi-ar răspunde unul sau altul. ”Du-te la volei”, i-aș spune. Mie îmi trebuie oameni care cunosc lupta. Ne trebuie oameni cu spirit educat prin arte marțiale, curajoși și demni, care să se opună tendinței de terorism. Care să fie de două ori mai duri decât teroriștii. Pentru ca noi – cum spuneam – să stăm liniștiți.
R.: Și să realizăm acest interviu.
D.D.: Inclusiv. 

Consilier al împăratului și gladiator ”din bucăți”

R.: Ați antrena sau consilia gladiatori? Trebuie să avem în vedere faptul că acolo era pe viață și pe moarte. Soarta celui învins era la bunul plac al publicului. Ați antrena oameni care să fie trimiși la moarte spre deliciul publicului?
D.D.: (după un lung răgaz de meditație) Spiritul meu ar spune da, dar educația mea ar spune nu.
R.: Sunteți în Roma antică. Să zicem, în perioada lui Lucius Cornelius Sulla. Ați opta pentru a fi gladiator, antrenor sau proprietar de gladiatori?
D.D.: Mă imaginez, oricum, în societatea romană înaltă. Dacă n-aș fi avut altceva mai bun de făcut, m-ați fi descoperit în postura de consilier al unui împărat, să zicem. În niciun caz nu mă văd proprietar de gladiatori, dar, la limită, aș fi fost un bun gladiator.
R.: Observ că aveți o tăietură în palmă. Cum ați căpătat-o?
D.D.: Am urme de cuțit în palmă, dinți falși, coaste rupte. Am parat un cuțit cu mâna. M-a operat la podul palmei doctor Lascăr, iar doctor Firică, de la Spitalul de Urgență, și directorul Florescu mi-au salvat genunchiul. Sunt făcut din bucăți. Am suferit accidente pe saltea și în afară. Mi-am asumat riscurile. Când observ nedreptăți flagrante, trec peste spiritul de conservare și devin un samurai.

Cu Dorin Gavra

R.: Propun să ne referim acum la activitatea dvs. curentă. Realizați, ca multe secții din țară, o serie de colaborări. Secția CS Petrom Ploiești, de pildă, colaborează foarte bine cu cea de la Steaua București. Cum vă ajută Rapidulețul?
D.D.: O colaborare cu Rapid București asigură niște facilități. Transport, indemnizații etc. Dorin Gavra (Dumnezeu să-l odihnească!), profesor foarte valorors, fost secretar al Federației Române de Judo, a activat la CSȘ Voinicelul, unde antrenez acum.
R.: Dorin Gavra a fost chiar președintele Federației. I-am luat un interviu la Oradea, în 1997, la finalele Campionatelor Naționale pe echipe, seniori și senioare, pe când era primul oficial al judo-ului românesc.
D.D.: Mă bucur că ați amintit acest fapt. Cu domnia sa am inițiat acest triumvirat, care s-a realizat la 1 ianuarie 2006. Profesor Mihai Băleanu, de la Rapid, este un bun organizator. Și domnul antrenor Sorin Dumitrescu, de la CSȘ 5 Voinicelul, a fost alături de mine și m-a sprijinit în obținerea acestor rezultate. În zilele noastre, nu se mai poate de unul singur. Mie îmi place la sală, acolo este laboratorul meu. Nu suport biroul, nu suport ședințele.
R.: Aveți secunzi?
D.D.: Am o fostă studentă, Gabriela Bugiu, cu specializare judo. E bodyguard pe undeva, dar vine la sală. Când mă depășesc numeric copiii, spun: ”Nu pot să trec pe la fiecare, să-l corectez”. În astfel de situații, profit și de părinții care mi-au fost elevi.

Voinicelul contra Sakura

R: Mulțumit de condiții?
D.D.: Destul de mulțumit. Dar ni le-am creat în timp. Mă număr printre puținii profesori care și-au construit sala de judo. Am ridicat-o de la temelie, cu ajutorul părinților. ”Voinicelul” e baza sportivă din sectorul 3, în renovare acum. Sper că, nu peste multă vreme, ne vom întoarce la Voinicelul. Am vrut să-i dau clubului numele Sakura, care semnifică floarea de cireș – simbolul flexibilității, supleței și purității, reprezentată sub formă de pentagon, dar nu mi-au dat voie cei din conducere. Pe vremea comuniștilor părea ciudată o astfel de denumire.
R.: Modestia figurează printre virtuțile noastre?
D.D.: Da. Este dovada unui caracter. În ceea ce-i privește pe tehnicieni (care sunt și mentori ai sportivilor lor), nu poți să fii un mare antrenor dacă nu ești și modest. Eu trebuie să fac și pe paznicul, și pe pedagogul, și pe psihologul cu elevii mei. Ca oricare altă disciplină marţială, judo începe cu muncă şi perseverenţă, continuă cu modestie şi respect şi nu se termină niciodată, ştafeta se duce mai departe ca o spirală spre infinit!

Ofensiva împotriva armatei de invalizi 

R.: Judo a devenit un sport. Maestrul Ilija Iorga, întemeietotul Fudokan, ca stil evolutiv în Karate Tradițional Shotokan, ne mărturisea, cu prilejul unui stagiu care a avut loc la Ploiești, că a creat acest stil ca o replică la numărul mare de accidentări care se produc în unele arte marțiale, judoul nefăcând excepție, ba din contră. Spunea că aceste accidentări l-au speriat pur și simplu. Cum comentați?
D.D.: Îl cunosc pe profesorul Ilija Iorga, un om cum rar întâlnești. Pe mine mă interesează toate artele marțiale, astfel că n-am ratat ocazia unor întâlniri cu domnia sa. Din câte știu, are și sânge românesc, fiind nepot al marelui cărturar Nicolae Iorga.
R.: Așa este.
S.S.: Are mare dreptate. Dar asta se întâmplă pentru că intră pe tatami copii nepregătiți, care nu știu nici arta căderii.
R.: Corpul omenesc e făcut din material biologic, cu limite pe care nu le poți forța la nesfârșit, aprecia maestrul. Japonezii au pierdut întâietatea în karate pentru că nu au ținut seamă de acest adevăr. Sportivii lor au multe probleme de traumatologie. Corpul uman se poate distruge astfel.
D.D.: Nu există sport implicând un contact direct cu adversarul în care să nu se producă unele accidentări.
R.: Iorga a încercat să schimbe traiectoria anumitor tehnici de karate, tocmai pentru a evita unele accidentări, în special cele prin acumulare, pe care le-a numit ”microcumulativtrauma”. ”Eu am luptat pentru a evita transformarea practicanților de karate într-o armată de invalizi”, declara profesorul. Cum stau lucrurile la judo, în această privință?
D.D.: Trebuie redus la minim numărul accidentărilor și gravitatea lor. Îmi pare bine că ați atins acest subiect, întrucât observațiile profesorului Ilija Iorga susțin strălucit punctele mele de vedere, referitoare la forțarea prostească a sportivilor și la principiul supleței, pe care vi le-am făcut cunoscute la începutul acestui interviu. Cunosc, desigur, și cercetările domnului profesor Ilija Iorga.

Teoria informației sau cum poți rata un meci al Stelei

R.: Nimic nu vă scapă! Tocmai ați încheiat o interesantă oră dintr-un curs de masterat. Foarte captivant.
D.D.: Da, am ținut cursul cu domnul profesor Constantin Neacșu, neuroendocrinolog, un mare specialist, fost director al Centrului de Cercetări Oncologice. Când am o problemă pe partea fiziologică, merg la domnul doctor. Recent, i-a apărut cartea ”Psihica și somatica”. Eu caut mai întâi cartea. Mi-a trebuit un expert pentru a explica un anumit tip de stres.
R.: Mi-a plăcut cursul din cale-afară, iar umorul n-a lipsit…
S.S.: Mă bazez pe buna dvs. intuiție. Dacă ați considerat că ideile mele sunt interesante pentru judo, înseamnă că scopul cursului a fost atins. Dvs. înțelegeți rostul acestor discuții. Lucrăm într-o lume cu oameni foarte bine informați.
R.: Ce alte cursuri mai țineți?
D.D.: Pe lângă cursul de arte marțiale și cursul de judo, mai țin ore practice. Îmi place să arăt în kimono că ceea ce spun în teorie se adeverește în practică. Experimentul arată concret unde duce aplicarea principiului supleței.
R.: Am remarcat asta și în concursul de la Ploiești. Acum pot să realizez conexiunile.
D.D.: La Ploiești, mă aflam după o muncă de doi ani. Fac antrenamente de trei ori pe săptămână și-i batem pe cei care fac șase-zece antrenamente pe săptămână. Cum reușim să-i batem? Teoria informației. Un om informat face cât doi. Acum plec de la cursuri la laboratorul meu, care este sala de judo de la Complexul Sportiv ”Lia Manoliu”. Avem antrenament de la ora 20 și durează până la 21,30.
R.: Am auzit că, odată, din cauza antrenamentelor, ați ratat un meci european al Stelei.
D.D.: Este adevărat. O fi fotbalul rege, dar dacă vrei să faci performanță în judo…

Arta războiului

R.: Țineți cursuri și pentru antrenori?
D.D.: Nu prea. Doar când sunt solicitat. În schimb, anul trecut, am fost invitat în Franța: SaintÉtienne, Lyon și Sainte Ségolène. Firește, francezii îmi asigură biletele de avion și tot ce trebuie.
R.: Ce proiecte aveți?
S.S.: Probabil că, în câteva săptămâni, vor apărea cursurile mele de arte marțiale și judo. Cum spuneam, judo sportiv reprezintă doar o latură a judo-ului. Abordez judo ca artă marțială și judo mod de viață. El vine din lupta pe viață și pe moarte. Este știința războiului. Denumirea de arte marțiale vine de la zeul Marte, al războiului. Știința de a ucide merge până la perfecțiune. În acest punct, deja vorbim despre o artă. Sun Tzî a scris, în urmă cu milenii, ”Arta războiului”, operă de care niciun războinic nu poate să facă abstracție, nici în zilele noastre. Jiu-jitsu, sumo și alte arte marțiale își au originea în știința războiului vechilor samurai.
(Sfârșit)

                                                                      Interviu realizat de Leonida Corneliu CHIFU

 

 

Leave a Response

Politică comentarii: Site-ul acesta a fost creat pentru a susține și a încuraja dezbaterea și schimbul de opinii și argumente. Încurajăm și apreciem opinii contrare celor exprimate în articolele publicate pe acest site, însă atâta timp cât afirmațiile se fac pe un ton respectuos, mai ales când sunt adresate autorului sau unui alt comentator.