Eram la un curs de istorie la Sorbonna când un fost șef de serviciu secret a fost desemnat, de către președintele pe care l-ați ales, prim ministru. Îndrumătorul meu de diploma a căscat niște ochi foarte mari și m-a întrebat dacă e adevărat.
Și era un fost șef civil.
Ce nu e în ordine cu desemnarea unui general? Răspunsul scurt e că așa scrie în cărțile de democrație. Dar ia gândiți-vă: o persoană care a avut în subordinea sa servicii de informații, care a știut (și încă poate afla) lucruri mai mult sau mai puțin compromițatoare despre adversarii săi politici, despre jurnaliști, despre societatea civilă, despre cine vrea mușchiul lui, e normal sa fie prim ministru?…
Doar vă întreb.
Altfel, sigur că Occidentul și-a dat binecuvântarea. La porțile Orientului totul e complicat și n-avem nervi să-i învățăm pe toți democrația, le-o mai servim și cu forța. Democrație originală, cum ar veni, că tot s-a inventat conceptul. Apăram niște valori, dar le apărăm selectiv, când și cum ne convine. Stat de drept, domnia legii, drepturile omului, respectarea unui vot popular, sacralitatea unui proces electoral în care o instituție militarizată n-ar avea ce căuta, respectarea Opozitiei ca instituție a unui stat democratic…Nu mă obosesc să continui că le știți și voi.
(Marcela Feraru, Paris)
