E prea târziu să mai fiu cea de ieri, acum când ceasul a sfâşiat nisipul, a 12-a oară. Eu, cea de ieri nu mai sunt… M-a pierdut secunda în marea învolburatului ieri.
Azi sunt alta… M-a renăscut minutul ce a zăvorât o noapte și-un amurg. Peste țărmul clipei, am întins mâna către mine, tânjind să mă opresc din curgerea înspre noul mâine.
Cea de ieri, a clatinat din cap, nostalgic, și, cu rochie învolburată, m-a părăsit pe cărări umblate… deja s-a prefacut în firicele de nisip. Ele se preling încă, în aval, în sufletul meu.
Cea de azi e… femeia mândră că s-a învins pe sine însăși.
Astăzi, țin acele ceasornicului în palme pentru că sufletul mi-a devenit clepsidră…
Adina A.
