Desigur am fost si la mormantul fostului meu duhovnic – Pr. Ghelasie.
Omul care m-a salvat de la iad. Cel care m-a spovedit peste 10 ani. Cel care mi-a dat prima Impartasanie chiar la Manastirea Frasinei. Atat de multe mi-am amintit despre el. Zambetul sau, tonul vocii sale, blandetea sa, umorul sau (semnul unui om deosebit de inteligent), rabdarea sa fata de prostia mea, eruditia sa. Mi-ar trebui sute de pagini ca sa va povestesc ce inseamna relatia cu un sfant. Toti cei care l-au intalnit stiu la ce ma refer. Este un URIAS al ortodoxiei romanesti. Se va realiza asta mai devreme sau mai tarziu. Sub patrafirul sau cat si langa mormantul sau m-am simtit binecuvantat.
(Cătălin Rusu)
„Este foarte delicat şi riscant să amesteci obişnuitul cu
neobişnuitul, profanul cu sfinţenia, cele spirituale cu cele
materiale. Majoritatea cred că cele duhovniceşti sunt o
ieşire totală din cele ale lumii, ale trupului. Dar tu eşti trup şi
suflet şi cu acestea faci cele duhovniceşti. Dacă trupul tău
este contrar şi distrugător, cum poţi face duhovnicia? La
fel, sufletul. Se reduce duhovnicia la zisa rugăciune. Mulţi
fac oleacă de rugăciune fugitivă şi grăbită şi gata, cred că
sunt şi ei duhovniceşti. Duhovnicia creştină este: legătura
cu cele sfinte, asumarea şi în trupul şi în sufletul tău a
celor sfinte, prefacerea întregii tale fiinţe în cele sfinte.
Mulţi fac doar o aparentă legătură cu o rugăciune fugitivă,
cu puţin post, cu unele zise virtuţi, de evitarea unor păcate
mai grele. Puţini sunt cei ce asumă şi în trupul şi în
sufletul lor o lucrare duhovnicească. Este greşit să se
creadă că lucrarea duhovnicească trebuie să fie doar pe
suflet. Fă o lucrare de om întreg, trup şi suflet. Începe cu
A.B.C.-darul.”
Pr. Ghelasie – Patericul carpatin p 38-39
(https://www.chipuliconic.ro/wp-content/uploads/2017/12/Pateric-Carpatin_tipar.pdf)
