Redăm mai jos câteva fragmente din interviul realizat de Mihaela Dedeoglu:
– Cum vedeți starea lumii la acest început de secol XXI?
– Am două moduri de a privi. Unul este temperat de scepticism și de un soi de relativitate care vine din judecata istorică. Fiecare om, în diverse epoci istorice, s-a simțit într-un moment dificil…. Există o relativitate istorică care spune așa: ”Nu te mai plânge atâta. Au fost și alții care s-au plâns. Ăsta e momentul care ți s-a dat, profită de el la maximum!”
Celălalt este ochiul catastrofic, care vede degradarea geopolitică, conducătorii, calitatea lor, această scădere dramatică a nivelului moral, intelectual și de viziune al politicienilor din întreaga lume. Pentru mine politicieni cu viziune sunt Papa Ioan Paul al II-lea, Margaret Thatcher, Ronald Reagan, Mitterand, Gorbaciov – un conducător sovietic care a refuzat să mai ucidă, asta e foarte important. Dar dacă mă duc acum în Anglia să vorbesc de bine de Margaret Thatcher, toți englezii o să-mi sară-n cap să-mi zică că a fost un dezastru, la fel cu Reagan: dacă mă duc în America o să mi se spună că sunt un reacționar de dreapta…
– Cum vedeți rolul Chinei în viitor? Va termina China de colonizat Africa?
– China este evident importantă, pentru că este un rezervor demografic uriaș, și trebuie știut că totdeauna în istorie cine avea populație, în cele din urmă căpăta și putere. Dacă nu ai populație, nu poți avea putere, oricât de bun ai fi, militar, politic, diplomatic etc Trebuie să ai o bază demografică. China are demografie și este, în mod inevitabil, colonizatoare. Și da, Africa va fi colonizată de China. Este irezistibil, așa cum irezistibilă a fost colonizarea Americilor de către Europa. Atunci Europa avea populație, avea putere militară, avea voință, așadar colonizarea era inevitabilă. Acum China are putere militară, are putere economică, are populație, are voință, deci va coloniza Africa. De ce Africa? Pentru că Africa este în continuare un teren virgin (…) În Africa există o bombă demografică … în momentul în care condițiile de sănătate și infrastructură se vor îmbunătăți, această bombă demografică se va însuti. Se vor crea evoluții impredictibile. Să ne gândim că populația din Africa este o populație care încă nu s-a autonomizat din punct de vedere al conștiinței de sine. Ea este în continuare fie pe tipare vechi tribale, fie pe tipare coloniale. Este o distorsionare a conștiinței de sine acolo. Omul de acolo va ajunge la o conștiință politică de sine pe care nu o putem prevedea. Și asta în contact cu colonizatorul chinez, în contact cu cultura europeană, care este o cultură a modernității globale de azi…
(…)
Capitalismul a permis nu doar prosperitatea ci și supraviețuirea foarte multor oameni. El nu constă în a fura bogățiile altora, cum se întâmplase până atunci cu toate imperiile, regatele – te duceai la vecinul tău, îl învingeai militar, îi furai tot și apoi o vreme o duceai bine, după care începeai să te uiți în jur să vezi ce ar mai fi de luat – nu, capitalismul este o modalitate de a produce bogăție prin inovație, prin productivitate, prin diviziunea muncii, prin proprietate privată, prin libertatea schimburilor, prin garanții juridice, care crează o ordine socială care permite umanității să progreseze …
(…)
Anticapitalismul este o idee greșită. Și asta pentru că dacă capitalismul dispare, atunci din 7 miliarde câți suntem azi pe Pământ, vom rămâne poate 1 miliard, cu șanse de a intra în concurență cu rinocerii și elefanții la capitolul specii pe cale de dispariție. Capitalismul este baza noastră de subzistență – socialiștii nu înțeleg asta. Deci dacă ideile anticapitaliste vor continua să se răspândească – așa cum majoritatea universităților anglo-saxone sunt contaminate de această formă aberantă de neomarxism anticapitalist – atunci suntem pierduți. Și suntem pierduți noi, europenii, pentru că chinezii nu sunt anticapitaliști. Ei au o problemă, că au un partid comunist, un partid unic și au încă o problemă, și anume că nu au înțeles încă deplin rolul în producerea prosperității a două elemente cruciale: proprietatea individuală și libertatea schimburilor. Capitalismul lor este în mare măsură un capitalism de colonizare. Și asta pentru că au permis veritabilului capitalism să se desfășoare pe teritoriul lor și cu oamenii lor. Ei au profitat enorm de asta. Dar comunismul , mai exact partidul unic care conduce, este o piedică pentru ei. Și de lucrul ăsta se vor ciocni cu siguranță.
Prin urmare dacă Europa, SUA, vor adopta teorii anticapitaliste atunci se vor autoexclude din istorie. După cum scăderea bazei demografice în Europa și SUA, mai ales în Europa, ne va aduce la autoexcludere din capul locului. Iar în locul nostru vor veni alții. Să nu credem că rolul nostru, al europenilor, este asigurat prin faptul că avem un trecut glorios! Sau pentru că am inventat știința, statul de drept, capitalismul etc. Cu aceste instrumente, care acum sunt universale, vor supraviețui cei care le vor lua, și ei vor fi cei care vor prospera în viitor.
(…)
Thierry Wolton are avantajul că este un spirit clar. Francezii, când sunt în regulă, sunt spirite clare. Pentru că francezii nu sunt totdeauna în regulă! Francezii au dezvoltat în ultimii 20 de ani un soi de anticapitalism stupid și un antiamericanism penibil… Cartea lui Wolton, ”Roșu și Brun”, tradusă în românește la editura Academia Civică Sighet, ne reamintește nouă românilor, care suntem o victimă a Pactului Ribbentrop – Molotov , că acest pact ne-a văduvit de Basarabia, Bucovina și de o parte din Transilvania… Apoi am pierdut și Cadrilaterul… Toate aceste ciuntiri teritoriale nu ar fi fost posibile dacă la Moscova nu s-ar fi semnat această înțelegere între briganzi, între gangsteri, între ucigașii care au fost Hitler și Stalin. El reconstruiește în carte alianța dintre comuniști și naziști, care a funcționat foarte, foarte bine …
– Are un viitor Europa? Pentru că în ultima vreme parcă suntem încurajați să fim, să devenim eurosceptici …
– Asta este o prostie. Avem atât de multe motive să fim mândri că suntem europeni și că aparținem acestei culturi, încât mie mi se pare o dovadă de prostie această demisiune de la respectul față de strămoși. E un fel de a-ți batjocori părinții …
– Europa politică mai are vreo influență la nivel mondial acum?
– Enorm. Uitați-vă la țara noastră: aproape toate guvernele care s-au succedat la conducerea țării au stânjenit dezvoltarea societății. E ceva de necrezut, dar adevărat: politicienii ne împiedică să ne dezvoltăm! Singura lor valoare este că, fiind democrație, îi putem alege sau revoca fără să-i împușcăm… cum am făcut cu Ceaușescu. Democrația la noi înseamnă să scăpăm de politicienii proști pentru a-i înlocui cu alții și mai proști, prin vot. Societatea progresează (nu datorită politicienilor ci) datorită faptului că am trecut la capitalism, am intrat în concertul legislativ și economic al lumii civilizate – societatea progresează prin oamenii ei – politicienii ne stau pe gât și ne împiedică.
– Pe de altă parte noi n-am intrat în Europa pentru că eram noi foarte buni și merituoși, ci pentru că Europa ne-a dorit acolo…
– Sigur. România a intrat de fapt în acest circuit economic după Pacea de la Adrianopol din 1829, prin faptul că interesele economice ale Occidentului , Anglia etc, au eliminat monopolul pe grâne, care fusese până atunci al Imperiului Otoman. În felul ăsta circulația pe Dunăre s-a deschis și astfel gurile Dunării au devenit o foarte prețioasă proprietate geopolitică europeană…
– Ce noutăți editoriale ne pregătiți?
– O să scot în curând o carte intitulată ”Anii urii”, pornind inclusiv de la experiența mea personală . Am descoperit ura semenilor mei față de mine și a fost o experiență foarte dramatică și, în foarte multe privințe, traumatică. O ură instigată prin televiziuni, Antena 3, tot felul de site-uri – ca parte din războiul civil dintre români și români declanșat în 2012. Vorbesc acolo despre rolul politic al urii, strângând articolele pe care le-am scris până în 2010, când m-am retras din presă – descriu o falie profundă, care a fost alimentată prin mass media în societatea română, în care ideile sau pasiunea politică au fost instigate prin ură.
– V-a schimbat această experiență?
– Sigur că da. Păi atunci când ești scuipat pe stradă, când ți se spune să pleci din țară …
– La propriu?!
– La propriu, bineînțeles. În autobuz, să fii admonestat de la un capăt la altul al autobuzului: ”Ia uite, lui Patapievici nu-i mai pute poporul! A venit printre noi! De ce nu pleci domnule?” …
– Ați ieșit întărit din asta?
– Înțelepțit …
Interviul integral aici: RFI
