close
PersonalitățiPromovateSport

Emil Morar: “Nu regret că am ales judoul”

Interviuri cu personalități ale judoului românesc (I)

 Motto: E un sport nobil, văd în el multe lucruri frumoase, fascinante”

(Interviu cu antrenorul Emil Morar, coordonatorul Centrului Olimpic de juniori de la Oradea) 

În octombrie 2006 (la reluarea sezonului competițional intern), am încheiat un contract de colaborare cu Federația Română de Judo, ca redactor, la sugestia secretarului general al Federației la acea vreme, domnul Constantin Savu, cu efecte până la sfârșitul lui iunie 2007 (la închiderea sezonului competițional), pentru a cunoaște cluburile și personalitățile judo-ului (președinți de cluburi, antrenori, arbitri, sportivi care s-au remarcat de-a lungul timpului), deoarece se intenționa alcătuirea unei istorii și a unei enciclopedii a judo-ului românesc. Echipa de coordonare era alcătuită din Constantin Savu, Nicolae Marinescu, antrenor federal, Vlad Lașcu, publicist și autor a mai multor cărți și enciclopedii pe teme sportive, și subsemnatul.
Din diverse motive, predominant fiind cel financiar, proiectul n-a fost finalizat.
Interviul acesta este inedit. Este primul pe care l-am luat în acel sezon unei personalități a judo-ului românesc.
Se întâmpla la fi
nalele Campionatului Național de Juniori (masculin) de la Oradea, desfășurat în octombrie 2006. Desigur, în cele nouă luni de contract am strâns destule materiale despre judoul autohton. Voi încerca să vă prezint și altele în zilele și săptămânile următoare. Deocamdată, acest interviu realizat cu 17 ani în urmă: 

Viaţă frumoasă

Reporter: E frumoasă viaţa la Centrul Olimpic?
Emil Morar: Aş spune că da, din motive pe care probabil le vom detalia odată. Centrul Olimpic se identfică cu lotul naţional de juniori. 14 sportivi ai Centrului sunt susținuți de Comitetul Olimpic Sportiv Român. De aceea este centru olimpic, pentru că este susținut şi de COSR, aproape tot anul.
R.: De când sunteţi antrenor la Centru?
E.M.: Din 2000, când am fost solicitat ca secund la Centrul Olimpic de Tineret. Atunci era antrenor principal domnul Octavian Creţu, de la Sibiu. Din 2004, sunt antrenor principal la lotul de juniori.
R.: Cum vă simţiţi în această postură?
E.M.: Centrul Olimpic a avut întotdeauna elemente de valoare. Misiunea acestuia este de a descoperi şi pregăti tinere talente care, la sfârşitul junioratului, să fie cooptate în lotul naţional de seniori. Mă simt foarte bine şi… util.
R.: Judoul v-a atras de mic?
E.M.: Am intrat pe tatami în 1976, sub îndrumarea prof. Florian Velici. Înainte, practicasem gimnastică de performanţă. Am fost de două ori campion naţional de juniori, primul din Oradea, la categoria 57 kg. Am mai obţinut un “bronz” la Campionatele Naţionale de tineret. M-am retras din activitatea sportivă în ’86, urmare a unei accidentări, după care m-am dedicat carierei de antrenor. Am activat la Spartac, TCI, Crişul şi, din ’96, la Liberty, toate din Oradea. Acum funcţionăm în colaborare cu  LPS şi CSM Oradea.
R.: Cu ce performanţe ale elevilor dvs. vă lăudaţi?
E.M.: Sunt antrenor emerit din 2003. Posed, din 2004, centura neagră 5 DAN, recunoscută de FIJ şi UEJ. De-a lungul activităţii mele ca antrenor la Oradea am obţinut câteva sute de medalii la campionatele naţionale, cu sportivii pe care îi coordonez. Mă mândresc şi cu medalii internaţionale. Dintre elevii mei i-aş aminti pe Ionel Buşanu, participant la Campionatele Europene de Juniori (cat. 66 kg), un mare performer. Un alt sportiv, Dan Fâşie (”66”), a câştigat două titluri europene anul acesta, la juniori şi la U 23, obținute la Tallin, respectiv Moscova. De-a lungul anilor, am obţinut permanent medalii la “europene” şi la “mondiale”. L-aș mai aminti aici pe Cezar Rusu – campion european de cadeți în 2004, la Rotterdam. Toţi provin de la Liberty Oradea. Dar aceste rezultate trebuie confirmate în viitor. Am constatat, din experienţa mea, un fapt banal, un truism: este greu şi să ajungi şi să te menţii în vârf. 

Nație îndemânatică, în curs de avansare

R.: Activitatea dvs. nu se poate judeca în afara nivelului de ansamblu al judo–ului românesc. Unde se situează judoul intern astăzi?
E.M.: La noi, nivelul judo–ului este foarte scăzut. Sportivii sunt obligaţi – de timpuriu – să obţină medalii. Când ajung la categorii de vârstă mai mari, apar problemele. Trebuie să depunem o muncă de Sisif pentru a corecta multe neajunsuri: tehnici greşite, lacune mari în raport cu ceea ce se practică pe plan mondial. Foarte greu reuşim, graţie unor elemente de excepţie, să răzbim în arena internaţională.
R.: În privința finanțării judo-ului ce aveți de spus?
E.M.: Cluburile sunt sărace. Prin urmare, nu-şi permit să-şi trimită sportivii la prea multe competiţii, iar Federaţia, cu toată bunăvoinţa, nu-i poate deplasa pe toţi. Pentru că totul e foarte scump: echipament, dotări, tansport, stagii de pregătire, concursuri. Nu-i prevăd un viitor prea fericit judo–ului românesc atâta vreme cât cluburile nu se vor implica mai mult, în sensul unei perseverențe în pregătire. De-a lungul anilor, mulţi sportivi au dat bir cu fugiţii, nesuportând acest regim de două antrenamente pe zi. La club, ei efectuează două–trei antrenamente pe săptămână.
R.: Românii au calităţi pentru judo?
E.M.: Suntem o naţie îndemânatică, cu reale calităţi fizice. Numai că, şcoala noastră nu e foarte bine pusă la punct. Doi: suntem predispuşi pentru performanţă. La loturile naţionale ar trebui să-i perfecţionăm pe sportivi, să-i cizelăm şi să-i sprijinim pentru a câştiga rutină în competiţii. Când îi scoatem la turnee mai puternice, îi dezechilibrăm din primele tururi. Antrenorii se mulţumesc să ciupească câte o medalie şi asta nu e bine pentru noi. În anii trecuţi, ne-am confruntat cu o lipsă acută de echipament, saltele, săli. Din această cauză, mulţi antrenori au abandonat activitatea, optând pentru învăţământ, afaceri sau alte domenii. Dacă ar fi să-mi exprim un punct de vedere, aş sugera să se depună toate eforturile din partea cluburilor, FRJ şi a sponsorilor pentru a participa la cât mai multe turnee şi stagii de pregătire. Ar fi una dintre soluţii pentru a ne apropia de nivelul ţărilor avansate. Noi avem două–trei mii de sportivi în total, faţă de sute de mii în alte ţări cu tradiţie în judo. Ţări ca Franţa sau Germania au un fond de 80 000 de sportivi. Or, cum spuneam, noi avem foarte, foarte puţini. La copii, parcă încep să se mai mişte lucrurile. Şi antrenorii ar trebui să mai participe la stagii de perfecţionare. Eu n-am mai fost de ani. 

O propunere  

R.: S-au înfiinţat, totuşi, aceste centre olimpice. Ultimele sunt cele ale cadeţilor. Cum comentaţi activităţile din cadrul acestora?
E.M.: Consider că activităţile centrelor olimpice de la Oradea şi Cluj sunt foarte importante. Salut iniţiativa FRJ de a înfiinţa şi centre de cadeţi, la Focşani şi Sibiu. Se va dovedi, în timp, o hotărâre – într-adevăr – salutară. Sportivii vor beneficia de o pregătire centralizată şi vor veni mai bine pregătiţi la lotul de juniori, unde noi luăm, în fiecare an, şi doi–trei cadeţi, dintre cei mai promiţători, fireşte. În fiecare an, sportivii au obţinut medalii, inclusiv acel titlu din 2004, la care m-am referit.
R.: Este un interviu deschis. Aveţi posibilitatea de a veni cu propunerile dvs. Vă rog să o faceţi.
E.M.: Propun să se înfiinţeze măcar trei loturi zonale, de a căror activitate să răspundă doi–trei antrenori. Ei trebuie să convoace elementele de valoare, să le ducă la competiţii. Şi această problemă este în discuţie la FRJ, însă toate se împotmolesc când se ajunge la problema… financiară.
R.: Ce speraţi să vă aducă noul an din punct de vedere profesional?
E.M.: Obiectivele noastre sunt cam aceleaşi, în fiecare an competiţional. Descoperirea elementelor de valoare şi promovarea lor spre loturi olimpice. Dorim să avem certitudinea că unele dintre aceste valori vor reprezenta România la Jocurile Olimpice. Cel puţin la masculin, lot de care mă ocup. An de an, avem rezultate la juniori, nu şi la seniori.
R.: Care să fie cauza? Faptul că sportivii sunt suprasolicitaţi de la vârste fragede?
E.M.: Da, forţarea cadeţilor şi a juniorilor poate fi o cauză. Sportivilor le sunt necesari doi–trei ani de acomodare la seniori. Termină un liceu şi constată că nu pot trăi din judo. S-au pierdut zeci de elemente valoroase din această cauză, pentru că nu se poate trăi dintr-o indemnizaţie.
R.: Văd că şi cu Liberty vă descurcaţi. Aţi adus în finală două echipe de băieţi de la club.
E.M.: Mi-am format, din ’98, o generaţie. De cinci ani, ajung cu echipa în finale. Este o generaţie foarte bună, Un rezultat deosebit am realizat anul trecut, când din cele opt titluri puse în joc la juniori, le-am luat pe toate. Anul acesta, am câştigat şase din opt, dar avem şi doi vicecampioni. Am fost ajutat foarte mult şi de colectivul tehnic, alcătuit din domnii Alexandru Lungu, Aurelian Fleis şi Iulian Surlă, ultimii doi fiindu-mi şi secunzi la centrul olimpic. Avem un colectiv destul de numeros. Lungu se ocupă de sportivii de categorie mare. Colegul meu a fost campion european şi campion mondial de juniori în 1994. 

O meserie de viitor 

R.: Tocmai am încheiat un an competiţional. Rodnic?
E.M.: Anul acesta a fost un an bun. Aproape că n-a fost competiţie internaţională de la care să nu ne întoarcem cu medalii. În primul rând, cele obținute de Dan Fâşie. Aşteptăm mai mult şi de la ceilalţi sportivi. De la Cezar Rusu, component încă al Centrului Olimpic, Daniel Bratu, Claudiu Başta şi alţii.
R.: Totuşi, de ce judo? V-a spus cineva că judoul e de viitor?
E.M.: Un coleg care făcuse gimnastică m-a dus la judo. La terminarea clasei a VIII-a, nu se mai putea continua cu gimnastica la Oradea. Trebuia să mergi la Reşiţa sau Bucureşti. A fost o întâmplare fericită. Am îndrăgit judoul din toată fiinţa mea. E un sport nobil, văd în el multe lucruri frumoase, fascinante. Un sport teribil de greu, foarte complex. În orice secundă poţi să iroseşti o muncă de un an de zile, printr-un pas sau procedeu greşit.
R.: După ce principii vă călăuziţi?
E.M.: Continuitate şi muncă permanentă, neîntreruptă, singura care îţi poate asigura succesul. Rigurozitate în pregătire, planificare. Această manieră mi-a fost insuflată de profesorul Florin Velici, un antrenor foarte titrat, plecat în Germania. A antrenat inclusiv la celebrul club TSV Abensberg, multiplu campion european la masculin, inclusiv în 2006. 

”Mă bucur că nu i-am ascultat pe părinţi”

R.: Ce anume a stat la baza acestei dezvoltări fără precedent din ultimii ani a judo–ului orădean şi ce vă propuneţi pe plan local?
E.M.: Activitatea de judo în Oradea se datorează în mare măsură domnului Marius Vizer, preşedinte de onoare al FRJ şi preşedinte al UEJ. A înfiinţat acest club, JC Liberty, a asigurat toate utilităţile, l-a dotat cu saltele etc. Pe plan local ne dorim să alcătuim o echipă de Cupa Campionilor Europeni, numai din judoka români. Da, asta urmărim: să putem participa în doi ani la CCE cu o echipă românească. Din 2002, a luat fiinţă şi CSM Oradea, tot la iniţiativa domnului Vizer, de unde sperăm să promovăm sportivi  la Liberty. E o celulă bine organizată.
R.: Mă bucur că v-am cunoscut. Sunteţi un pasionat şi iubiţi foarte mult ceea ce faceţi.
E.M.: Da, iubesc ceea ce fac. Visul meu este să obţin rezultate cu sportivii la Jocurile Olimpice. Este destul de aproape acest deziderat.
R.: Da, dar aţi renunţat la tihna vieţii zilnice. Noroc că centrul se află în oraşul în care locuiţi şi nu sunteţi nevoit să staţi departe de familie.
E.M.: Nu regret că am ales judoul. Sunt și momente în care mă gândesc dacă am ales bine. Dar trece. Părinţii mei au fost împotriva sportului. Eu, însă, am fost încântat de această activitate. Mă bucur că nu i-am ascultat pe părinţi şi m-am dedicat judo–ului. Mă înceracă o undă de regret, dar nu în ceea ce priveşte alegerea pe care am făcut-o, ci pentru faptul că în tinereţe n-am fost un sportiv suficient de serios. Am avut unele fluctuaţii în pregătire, iar când acestea s-au combinat cu accidente… Consider că am fost foarte inspirat când am îmbrăţişat cariera de antrenor. Eu îmi doresc să câştigăm tot.

                                                                               Interviu realizat de Leonida Corneliu CHIFU

 

 

 

Leave a Response

Politică comentarii: Site-ul acesta a fost creat pentru a susține și a încuraja dezbaterea și schimbul de opinii și argumente. Încurajăm și apreciem opinii contrare celor exprimate în articolele publicate pe acest site, însă atâta timp cât afirmațiile se fac pe un ton respectuos, mai ales când sunt adresate autorului sau unui alt comentator.