Stamate Constantin, un gând sincer către prietenii virtuali.
Anunț!
Poate ceea ce am să scriu o să pară simplist și vag minților cu adevarat luminate ale acestei țări.
Nu sunt decât un tânăr poet, frământat de multe gânduri despre societatea în care-mi duc traiul. E trist. Cu toții simțim imbecilitatea unor conducători ai țării. Am ajuns la concluzia că oricât te-ai strădui să muți un pai, atât, un pai, nimeni, dar absolut nimeni nu te bagă în seamă, ci dimpotrivă, te afundă și mai mult în mocirla în care te zbați. E trist, foarte trist! Am ajuns să visăm la un trai decent, dar pe cârca ruptă de muncă. M-am săturat să zac în povești SF ale acelor, anumiți, care ne conduc.
Poate sunt mulți care gândesc ca mine, însă puțini vor să-și exptime gândurile pe o rețea de socializare. Din diverse motive.
Eu sunt liber și am o obligație: grija limbii române și cel puțin un drept, dintre cele vociferate de conducătorii care ne obligă, să spun așa, să nu le avem. Am dreptul la liberă exprimare în orice mod legal! Noi, noi viitorul acestei țări, oare mai suntem băgați în seamă de autorități, atunci când avem nevoie de ceva? Am să închei prin a zice că mă simt în continuare ROMÂN, dar din pacate nu aici, nu în țara condusă de acele marionete ale caror păpușari își văd doar interesul imediat și meschin.
– Investiți în cultură, oameni de valoare ai societații și în viitorul țării!
Va multumesc pentru atenția acordată!
