Memorabil momentul din ”Cel mai iubit dintre pământeni”, în care Ștefan Iordache izbește paharul de masă și cere ”La Chilia-n port”. O lăutărie care-ți rupe inima, creierul, mă rog, îți rupe ceva.
Ploieșteanu desăvârșește scena.
Ploieșteanu, un țigan lăutar.
Dacă lua ”Cel mai iubit dintre pământeni” vreun premiu, ceva in memoriam Iordache & Dinică și urca Ploieșteanu pe scena TNB și cânta el de dor și jale, mamă, cred că se lăsa și cu ovații.
Și-a băgat Bursuc show cu Kana Jamble, frate
și-am dat-o în manele. Nu pe scenă. În sală, pe facebook, pe site-uri, peste tot.
aaa, păi stai așa,
că lăutaria e una, maneaua-i alta.
Nu e.
Dar acceptam, ba ne și încântă țiganul cu vioara sau cu acordeonul, e umil și prietenos
țiganul cu maneaua are lanț de aur, burtă, e arogant, tupeist,
nu ce cântă invocam de fapt, ci atitudinea
și nici nu e vorba despre discriminare, despre acceptare, bla, bla, ci pur și simplu despre asumare
pentru că muzica asta, că ne place au ba, că o ascultam sau nu,
ne reprezintă
e zgomotul de fond, dat la maximum uneori, al existenței noastre balcanice.
să ne revoltam, deci. pentru că ei este și noi suntem.
(Oana Costea)
Sursa: youtube.com
