De prin zona podului do Infante, care continuă pe colină cu Rua das Fontainhas, se cam termină zona turistică a orașului Porto.
Încep cartierele linistite, cu vile-surori aproape austere, pe urmă străzile coboară abrupt în mahalale, se îngustează, se răscucesc, se pierd printre ziduri înalte de piatră și case bătrâne, bolnave, cu pereți căptușiți cu bucăți colorate de tablă, încercări disperate de a nu le lăsa în voia umezelii cu care Duero învăluie, seară de seară, orașul.
Aici, micile localuri, terase, pastelarii sunt ale localnicilor.
În afară de câteva cuvinte în engleză, câteva în franceză, se vorbește doar portugheză, pe alocuri cu câte o tușă braziliană, a lusitanului d transformat în g.
Dar peste tot în lume există un limbaj universal, concentrat în cel puțin două componente: muzica și fotbalul.
A, și berea.
Cu portughezii care ne-au făcut loc aseară la masa și in sufletele lor am vorbit despre meciul Steaua-Benfica Lisabona, din semifinalele Cupei Campionilor, aprilie 1988.
Am pierdut atunci, dar am sărbătorit acum, la 31 de ani distanță, o frântură de istorie comună.
Vamos beber por isso.
E vamos cantar.
(Foto/Text Oana Costea)
