(Foto, de la dreapta la stanga 🙂 ) – Ioan Vintilă Fintiş, Livia Dimulescu, Violeta Sfetcu, Olimpia Tacu, Alexandru Popa, Rodica Kati Enache, Valentin Irimia, Mihai Ioachimescu) Instantaneu de după şedinţa de cenaclu realizat de Ivone Scărlătescu)
A venit ziua revederii colegilor şi prietenilor din Cenaclul I.L.Caragiale, bineînţeles tot la primitoarea şi drăgălaşa noastră Filarmonică unde au răspuns prezent unui apel imaginar, scriitorii Ion Vintilă Fintiş, preşedintele Cenaclului şi membrii acestuia, Florin Manole, Vali Irimia, Katy Enache, Ivone Scărlătescu, Livia Dimulescu, Mihai Ioachimescu, Marian Zmaranda, Octavian Onea, Leonida Chifu, Dan Minoiu şi musafirii noştrii, Alexandru Popa, Olimpia Tacu şi Violeta Sfetcu, primii doi fiind invitaţi de mine să participe, prezentându-se cu câteva date de identificare colegilor de Cenaclu.
Am purces la parcurgerea temelor şi punctelor noastre de bază, prin Revista Presei Literare, rubrică revenind în sarcina poetului Ion Vintilă Fintiş, care ne-a prezentat nişte frumuseţi literare apărute în ultimele două „Românii literare” , şi în „Adevărul de weekend” şi în revista „Argeş”, făcând referire şi la Antologia prezentată de mine ,”Literatura din Călimară” carte care mi-a reprodus câteva poeme şi la care am colaborat cu mare plăcere. A fost de asemenea prezentată cea mai recentă apariţie editorială, marca Dan Minoiu, anume „Ţigara Ultimului parcurs”.
Cărţile au fost bine apreciate şi prin citirea unui poem din Antologie, am trecut la o altă rubrică permanentă – Cel mai recent poem. Au mai citit Ivone Scărlătescu şi pentru prima oară într-un Cenaclu tânărul Alexandru Popa, care s-a bucurat de aprecieri. Aşteptăm toţi tinerii care scriu sau nu, să ni se alăture în acest demers cultural.
După o pauză de ţigară, în care am fost serviţi de Katy cu ceai şi cafea, s-a trecut la rubrica susţinută de criticul nostru Marian Zmaranda, aceea a unei ,,Lecturi la microscop,, astăzi fiindu-ne prezentat un volum de critică literară „Ochiul lentilei critice” semnat Ştefan Ion Ghilimescu şi în care se regăsesc trei poeţi dragi mie, Vintilă Fintiş, Marian Dragomir şi Camelia Radu.
O lectură generoasă, spunea domnul Zmaranda cu preţiozităţi din Heideger, cu multe note proprii pline de cuvinte incitante, o carte relevând frumuseţi reale ale unor poeţi, nu nepărat foarte cunoscuţi, dar existenţi, trăitori, cu sârg şi aplecare pentru fenomenul artistic.
S-a trecut apoi la -Lectura de Cenaclu – prezentată azi, de Katy Enache, care, urmare unei lecturi „20 de ani în Siberia,, scrisă de o femeie din Bucovina, uşor alfabetizată, cu doar 3 clase, a scris şi ne-a prezentat câteva eseuri de substanţă. O carte , spunea ea cuprinzând adevăruri, răutăţi, fapte, locuri, oameni, întâmplări.
O carte şocantă, dureroasă despre adevăruri care nu condamnă neapărat, ci eliberează.După citire, poetul Vintilă Fintiş, s-a pronunţat că lectura este de fapt o introspecţie vis a vis de experienţa cutremurătoare a unei femei trăitoare într-o Siberie , care multora din noi ne aparţine.
Dan Minoiu , discută despre consistenţa celor scrise, în sensul că spre final, aceasta s-a diluat considerabil, fapt susţinut şi de Marian Zmaranda care a mai adăugat că prima parte a fost mai literară, a doua mai jurnalistică, dar este o scriitură prezentând disconfortul colectiv.
Octavian Onea, susţinea cu rugăminte chiar, că ar dori îndepărtarea de orice Siberie, iar Mihai Ioachimescu, făcea paralela celor auzite cu un film SF, de mare calitate. Aceeaşi paralelă, cu un alt film o face şi celălalt critic al nostru, Leonida Chifu, care mai adaugă şi că toate şi războaiele şi nefericirile au condus, spre binele tuturor, la facerea Uniunii Europene.
Florin Manole, vorbeşte de un alt Memorial al Durerii, despre unele şi multe lucruri şi întâmplări abominabile trecute sub tăcere şi ne aduce aminte că trebuie să ne punem întrebări pentru a deveni celălalt, povestind chiar un episod biblic.
Violeta Sfetcu ne aminteşte şi atrage atenţia că acum se comunică mult mai uşor, dar e degeaba, Ivone Scărlătescu aducându-şi aminte de o altă carte povestind viaţa unor români armeni siliţi să îndure drumul pribegiei, susţinând că paradoxal, noi, suntem programaţi de el, de Război, deşi a afectat atâta de rău familia.
Pe acestă temă Livia Dimulescu e de acord că întâmplările de la nivel personal se pot transforma în drame colective şi că izolarea nu numai că nu este bună, dar este letală. Discuţii aprinse, încinse ca în timpul unui grătar, să tot participi. Sper că v-a făcut poftă să participaţi şi dvs. şi până data viitoare , vă pup pe frunte.
(Dan MINOIU)
